În luna septembrie a anului 1941, ziarul american „St Petersburg Times” insera o fotografie a Chişinăului zăcând în ruine, întitulată „Iată ce poate face războiul modern unui oraş” („What Modern War Can Do to a City”). Potrivit publicației de peste ocean, capitala RSS Moldovenești a fost făcută una cu pământul, fiind cea mai devastată localitate a momentului din zona cuprinsă de cel de-al Doilea Război Mondial.

Nicio casă nu mai e bună

„Batalioane de distrugere” ale NKVD-ului, formate grabnic la indicația lui Stalin,  au aruncat în aer  sediile instituțiilor publice, podurile, întreprinderile,  clădirile cu valoare istorică sau arhitecturală de pe tot teritoriul Basarabiei. Au desăvârșit ruinarea Chișinăului bombardamentele aviației sovietice.

Mentalul colectiv al Republicii Moldova de astăzi este exact în situația obiectivelor materiale, dărâmate acum 76 de ani de ruși. „31 Iulie. Chişinău. Pe Alexandru cel Bun nicio casă nu mai e bună”, nota în albumul său cu fotografii căpitanul Armatei Române Neagu. Potrivit primarului orașului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Anibal Dobjanschi, 70 la sută din clădiri fuseseră demolate în totalitate în iulie 1941.

Nu există om care să nu fie supus la ora actuală în Republica Moldova bombardamentului  informațional rus. Iar efectele lui sunt dezastruoase. Ele se văd cu ochiul liber.

Dezbinarea societății  pe falia geopolitică, refuzul europenizării și al valorilor democratice de către un anumit segment al populației sunt consecința dezinformării ruse. Ca și, de altfel, popularitatea penibilă a autocratului Putin sau alegerea în funcția de președinte a unui personaj care suflă împotriva vântului istoriei.

Ca să nu mai vorbesc de poluarea instituțiilor publice, a scenei politice și a organizațiilor nonguvernamentale. În afară de racolarea și coruperea directă a unor decidenți sau VIP-uri, Moscova, prin diverse canale oculte, difuzarea de fake news și interpretarea tendențioasă a evenimentelor izbutește să-i transforme pe unii lideri de opinie din partea locului în niște umili idioți utili care o slujesc sârguincios fără să-și dea seama ce fac.

Fără imunitate

Agresiunea propagandistică rusă durează de ani buni, iar Chișinăul nu este, bineînțeles, singurul punct ochit. Fostul șef al SRI, George Maior, dezvăluia, în cadrul unui eveniment desfășurat la Washington luna trecută, că România a detectat încă în anii 2006–2007 fenomene asociate dezinformării ruse, înștiințând prompt aliații. Propaganda Kremlinului urmărea, potrivit lui, vulnerabilizarea aparatului de stat, subminarea domeniilor strategice, erodarea încrederii în valorile democrației liberale, în NATO, în Uniunea Europeană, în parteneriatul cu SUA, prin rostogolirea permanentă de informații false și comentarii demagogice.  

George Maior consideră că România este însă o nucă tare pentru campaniile de intoxicare ale Moscovei, având în vedere stările de spirit preponderent prooccidentale ale populației. Dar propaganda rusă, precizează el, afectează întreaga regiune a Europei Centrale și de Est, unde există state fără imunitate sau cu imunitate deficitară în fața războiului hibrid al Kremlinului. Și printre ele, se numără, neîndoios, Republica Moldova, al cărui spații informațional este transformat la ora actuală într-o surpătură.

Privind lucrurile din acest unghi,  interzicerea propagandei ruse, dezbătută în Parlament, oricum ai da, e o măsură salutară și dreaptă. Atâta doar că-i tardivă. Ca și în iulie 1941, din Basarabia s-a ales praful și pulberea. Numai că de data aceasta sunt deteriorate nu casele, ci sufletele. Sub aspect moral, astăzi în societate e mai multă paragină decât arătură.

Mai bine însă mai târziu decât niciodată. Legea privind combaterea propagandei ruse urmează să pună la adăpost cetățenii de bombele propagandistice aruncate peste tot de Rusia. Nu încape discuție. Documentul nu este însă fără de cusur.

După cum am arătat și cu alte ocazii, este o greșeală capitală menajarea divertismentului audiovizual rusesc fără o analiză temeinică a conținutului acestuia. Propaganda se simte adesea în largul său tocmai sub paravanul unor produse media cu tentă distractivă.

Ca să-și atingă obiectivul, prevederile  actului  îndreptat împotriva dezinformării ruse nu trebuie aplicate alandala. Criteriul potrivit căruia sunt limitate doar emisiunile informaţional-analitice, politice și militare din statele care nu au ratificat Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră este indispensabil, nu însă și suficient.

Definirea  propagandei

Legea care urmează să securizeze spațiul informațional al Republicii Moldova trebuie să fie mai explicită. Se impune o definire exactă a propagandei. Mai cu seamă că există modele  internaționale demne de luat în seamă.

În SUA, bunăoară, propaganda guvernamentală străină este lămurită fără echivoc de legislație într-un document adoptat de Congres încă în perioada interbelică care urmărea contracararea dezinformării naziste. Acest precedent juridic este folosit în prezent de americani pentru a combate propaganda rusă.

În Cehia, Ministerul de Interne a creat o unitate specială – Departamentul pentru Lupta Împotriva Dezinformării care identifică și combate propaganda rusă. Suedia a lansat un program național care îi învaţă pe elevi la școală să recunoască dezinformarea rusă, iar Ministerul Apărării a fondat unități specializate în căutarea și contracararea tentativelor rusești de a introduce confuzie în societate.

Toate aceste instituții specializate se bazează pe o definire clară a campaniilor ostile, declanșate în mass-media de un guvern străin. Și la noi legislația urmează să stabilească precis ce este „propaganda”. În speță, așa-zisa „propaganda neagră”. Doar în această situație va fi posibilă identificarea fenomenelor asociate dezinformării în toate tipurile de emisiuni, inclusiv în cele de divertisment. 

Una peste alta, scoaterea în afara legii a propagandei ruse prin mass-media este o acțiune  umanitară prin excelență. Poate fi asemuită, ca importanță, cu instalarea unui scut anti-rachetă. De acum încolo cerul deasupra Republicii Moldova va fi mai curat, chiar dacă unii sub el se vor împotrivi, așteptând să se întoarcă norii negri de furtună.