Azi laud Republica Moldova. O fac pentru că într-adevăr după 4-5 ani de când mă preocup de domeniu, împreună cu reprezentanții societății civile din Republica Moldova, văd cea mai completă, mai credibilă și mai clară, mai asumată lege pentru protecția unei secvențe a spațiului public de agresiunea informațională. La 10 luni după ce generalul Valeri Gherasimov, șeful statului major al Armatei ruse, ne-a anunțat formal că a înființat o nouă armă și o întreagă armată(funcțională de vreo 10 ani, în fapt), arma / Armata informațională, Republica Moldova este primul stat din spațiul post-sovietic și unul din primele din lume care ia măsuri drastice în materie.

Novator și de referință: un act normativ constituțional și european ca precedent și bună practică

Am văzut cea mai clară și mai completă notă de fundamentare(se numește Notă informativă la Chișinău) cu referirea directă la legislația și demersurile internaționale în materia agresiunii informaționale. Totodată, văd cea mai fantastică și mai fermă acțiune în domeniu care este și profund constituțională, și potrivit normelor europene, care merită salutată și aplaudată pentru ingeniozitate: descoperirea referirii nediscriminatorie la statele care au ratificat Convenția pentru televiziune transfrontalieră, ca element juridic, criteriu de respect al spațiului public televizat al unui stat și eliminare a celor care nu joacă corect.

Dar poate cea mai relevantă parte a documentului este exact legea cu modificările în sine, care are prevederi drastice, clare, fără echivoc, și reflectă voința politică de a închide subiectul în cauză. Subiectul fiind eliminarea din spațiul public a emisiunilor informative de politică și militare ale televiziunilor ruse, agenți de propagandă și susținere a războiului informațional.

Faptul că acestea sunt eliminate nu înseamnă că problema e complet rezolvată, odată ce există suficiente emisiuni de satiră care glisează spre subiecte de aceeași natură. Dar e un pas mare înainte și, în măsura în care alte vehicule vor fi folosite pentru această destinație, fiecare va ști că răspunde inclusiv prin extinderea prevederilor pe această direcție, că Republica Moldova dorește să preia controlul asupra propriului spațiu public, dominat astăzi de 80% știri făcute în Federația Rusă, în limbile rusă, engleză, română, etc.(informația aparține fostului șef al CCA).

Pasul mare înainte este un bun element de mesaj și lecție învățată, ba chiar bună practică pentru Ucraina. Pentru propria abordare a subiectului – care să nu implice interzicerea pe deplin a televiziunilor ruse. E adevărat că Ucraina are o motivație specială, este în război cu Rusia, a suferit anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei. Dar chiar și așa, pentru a demonstra că e stat european, democratic, Ucraina ar face mai bine să recurgă la același instrument.

Asta ar ajuta-o și în alt punct, respectiv Legea Educației. Din dorința de a elimina predominanța limbii ruse ca limbă fostă imperială, și pentru a promova cunoașterea limbii de stat ucrainene, Kievul a recurs la o lege cu probleme pentru că introduce o discriminare directă a limbii ruse și a „limbilor non-UE”. Fapt care nu poate să treacă nesancționat de Comisia de la Veneția, așa cum a fost sancționat de către plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Deci direcția acțiunii sale e negativă, iar ca efect secundar a fost eliminat principiul învățământului în limbile minorităților până la sfârșitul învățământului secundar, adică la sfârșitul liceului.

Pe o prevedere europeană de tipul Convenției pentru televiziunilor transfrontaliere Ucraina ar putea rezolva fără discriminare problema, sau dacă s-ar concentra strict pe formula rusificării propriilor minorități ca element de blocare a învățării limbii de stat, limba ucraineană, și a susținerii în continuare a drepturilor dobândite de către cetățenii aparținând minorităților naționale.

Legea cu prevederi clare, fără echivoc, ce trădează voința politică și nevoia de apărare împotriva războiului informațional

Astfel, în noua lege apar câteva elemente inedite dar și de strictă actualitate, ca și perfect corecte din punct de vedere instituțional și teoretic. Spre deosebire de strategia pe această dimensiune de anul trecut (salutată de noi pentru că a existat și a apărut, dar cu mari probleme de substanță și de elemente de referință, concepte și formulări) documentul prezent este unul foarte bun și corect.

Mai întâi, el tratează foarte clar definiția securității informaționale în acest caz: Ansamblu de măsuri în vederea protecției persoanelor, societății și statului (deci definiția lui Barry Buzan și a Școlii Europene de la Copenhaga a securității, cu trei elemente de securitizat, statul, societatea și persoanele, așezate în ordinea corectă politic – n.n.) de eventualele tentative de dezinformare și/sau de informare manipulatorie din exterior și neadmiterii provocărilor cu caracter mediatic îndreptate împotriva Republicii Moldova”. Da, nu e o formulă completă, se referă la prima secvență din războiul informațional (care înseamnă mult mai mult) dar măcar creează deschiderea pe dimensiunea propagandei externe, fără a afecta opinii și poziții interne ale diferiților jucători politici și civici din Republica Moldova, respectiv libertatea cuvântului, libera exprimare.

Conceptul de securitate informațională apare și în text, în lista tipurilor de amenințări, explicit. Articolul 9 se completează cu textul efectiv de eliminare al emisiunilor informative, miezul modificării relevat mai sus. În plus apar și sancțiunile graduale cu amende enorme, descurajante, urmate de ridicarea licenței posturilor implicate în asemenea agresiuni informaționale și care nu respectă legea în sine.

E o afirmație clară a interesului, hotărârii și voinței politice în această materie. Mai mult, textul introduce și celeritatea judecării cazurilor privind ridicarea licenței, pentru a evita tergiversarea în cazul încălcării repetate a acestor prevederi. Așa e și desemnată instituția responsabilă pentru monitorizare și pentru asigurarea respectării de către radiodifuzori a prevederilor legii. Deci lege puternică, clară, cu sancțiuni dure și mecanism de verificare și decizie. Jos pălăria!

Una caldă, una rece: amânarea televiziunii digitale

Dar dacă pe această dimensiune trebuie să laud autoritățile Republicii Moldova și Parlamentul, care sper să voteze prevederile prezentei legi, nu același lucru pot spune despre un alt subiect: Prorogarea termenului de încheiere a tranziţiei la televiziunea digitală terestră în Republica Moldova. Termenul fixat inițial a fost 17 iunie 2015, ulterior fiind extins până la 31 decembrie anul curent, iar ieri a fost prelungit până pe martie 2020. Este vorba despre adoptarea de către Guvern a deciziei privind modificarea și completarea Legii privind comunicațiile electronice.

De ce mi se pare că vorbim despre un abuz și o problemă majoră? Pentru că această lege intră în conținutul unor acorduri internaționale ce vizau stingerea unui litigiu greu cu statul român, respectiv preluarea frecvenței Televiziunii Române și transferul ilegal(revânzarea) al licenței acesteia. Soluția a fost emiterea în format local la Chișinău, a TVR, preluarea (eventuală, adică mai deloc) prin cablu, totul până la apariția televiziunii digitale, care să permită emisia în întreaga Republica Moldova a acestui canal și a celorlalte canale digitale românești.

Ei bine, amânarea până în 2020 nu face altceva decât să amâne și preluarea și competiția pentru audiențe pe dimensiune digitală a TVR și celorlalte televiziuni românești. E adevărat că e și o blocare a posturilor ruse, care și ele au și resursele, și calitatea transmisiei digitale, însă blocarea acestei teme e inacceptabilă, și poate duce la relansarea litigiului.

Deja am așteptat ani de zile ca TVR să redevină vizibilă la nivelul teritoriului Republicii Moldova, azi aflăm că termenul – care trebuia să intervină la sfârșitul anului/începutul anului viitor – s-a prorogat cu ...încă 3 ani! Inacceptabil! Iar prelungirea și mai mult, până la expirarea licenței televiziunilor analogice locale, e și mai greu de acceptat, pentru că alterează piața și competiția. Ori prin Acordul de Liber Schimb cu UE, Republica Moldova s-a angajat la respectarea pieței libere și a competiției corecte. Această a doua prelungire de termen intră sub incidența angajamentelor luate și pe această dimensiune și poate antrena sancțiuni la nivel economic. Și nu am ridicat încă problema pieței de publicitate, a măsurătorului corect de audiențe, etc, unde sunt probleme majore ce se așteaptă a fi rezolvate pentru o piața competitivă corectă.