Am traversat o perioadă fastă pentru conflictul nistrean. Pe formatul existent, 5+2, pe abordarea curentă, Berlin plus, pe temele în discuție – deschiderea podului Gura Bâcului – Bâcioc, telefonia, școlile în limba română, accesul la terenuri și apostilarea diplomelor – s-au făcut progrese și așteptăm să le vedem și implementate. Am rezolvat chestiunea? Care sunt temele cu adevărat importante? La ce trebuie să ne uităm pe viitor? Care sunt pașii înainte?

Ei bine, „pașii mici” sunt relevanți dacă, în schimbul lor, nu am periclitat elementele de natură strategică. Dacă punctele cardinale, relevante, ale conflictului nu au fost atinse. Dacă “liniile roșii” nu au fost depășite. Care sunt, deci, lucrurile principiale care nu trebuie depășite, alterate?

Elementele strategice țin, firește, de premizele soluționării reale a conflictelor, fără a afecta postura strategică, fără a diminua nivelul de ambiție și fără a periclita perspectivele soluționării “bune” a conflictului. Iar amenințările de Securitate la care trebuie să ne uităm sunt trei: mai întâi, prezența trupelor străine în raioanele de răsărit ale Republicii Moldova și perspectiva implicării lor într-un conflict – înspre Chișinău, pe malul drept, luat cu asalt prin desant sau forțarea Nistrului; în al doilea rând, existența unui conflict separatist în stânga Nistrului, respectiv a unei regiuni separatiste în afara controlului autorităților legitime de la Chișinău; și în al treilea rând, o soluție proastă în conflictul din raioanele de răsărit ale RM, adică cea care ar duce la un stat nefuncțional, scindat, în care funcționează condiționarea/șantajarea câinelui de către coadă – a RM oficială și legitimă de administrația separatistă după reintegrare, sau posibilitatea limitării prin veto de către acesta a opțiunilor ținând de orientarea strategică, politica externă, de securitate și apărare a statului reîntregit de către expresia separatistă sau elemente care alterează independența, integritatea teritorială sau suveranitatea RM după reîntregire.

Pentru a atinge aceste deziderate, trebuie urmărite trei elemente cu acribie: retragerea trupelor ruse, sub toate formele, și a muniției din regiunea separatistă, unde staționează fără acordul statului gazdă, Republica Moldova; preluarea controlului pe toată lungimea frontierei, respectiv deschiderea tuturor punctelor de frontieră comune cu Ucraina pe spațiul aflat sub controlul autorităților separatiste, respectiv preluarea controlului autorităților legitime asupra frontierei cu Ucraina pe toată lungimea sa; și, respectiv, urmărirea cu atenție a drepturilor omului, monitorizarea, evaluarea și verificarea acestora în regiunea separatistă, cu sprijinul organismelor internaționale. Aceste trei elemente sunt obligatorii pentru a urmări ca dezideratele obligatorii ținând de opțiuni strategice și amenințări la adresa securității RM să fie respectate.

În modul cel mai concret, dacă angajamentele directe sau indirecte, complementare, cedările și concesiile făcute pentru a obține schimbarea celor 4+1 puncte ale “pașilor mici” din formatul Berlin plus, nu afectează elementele prezentate mai sus, deci nu încalcă liniile roșii, atunci avem de a face cu elemente pozitive în derularea conflictului și a negocierilor. Și invers: dacă pentru a obține un punct din pașii mici s-a renunțat sau s-a cedat un element principial, relevant pentru soluționarea “bună” și legală a conflictului, atunci liniile roșii au fost încălcate și acordurile în întregimea lor sunt condamnabile.

Și dacă formula “pașilor mici” conține elemente de construcția încrederii și de lansare a formulei de dialog 1+1, asta nu înseamnă și soluționarea conflictului. Înseamnă că celelalte elemente sunt cu adevărat importante, iar elementele concrete ce sprijină populația sunt doar pași înainte. De fapt, ce urmează este retragerea trupelor ruse și adoptarea statutului special al regiunii în cadrul statului Republica Moldova, potrivit legii din 2005. Urmat de o foaie de parcurs cu pași pentru a ajunge la formula de reintegrare. Așa ar trebui să arate cu adevărat un plan de reintegrare teritorială a Republicii Moldova.

Deci, ca să concluzionăm, așteptăm explicațiile cele mai complete asupra situației demersului privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, la ONU, în Adunarea Generală, sau în orice alt context. Cum stăm cu inițiativa, ce lipsește și ce e în curs, din cele ce pot fi spuse, firește. În al doilea rând, e de aflat cum stăm cu deschiderea punctelor comune de frontieră pe lungimea regiunii separatiste. În al treilea rând, ne interesează demersurile la toate nivelurile privind monitorizarea și cunoașterea dosarului modului de respectare a drepturilor omului în stânga Nistrului, sprijinul față de cetățenii Republicii Moldova din zona separatistă care nu pot să facă mare lucru în a-și apăra drepturile și nimeni, nici o instituție internațională sau din Republica Moldova, nu-i susține.

Un răspuns mulțumitor la elementele de mai sus e suficient pentru a realiza despre seriozitatea demersurilor de reintegrare și soluționare a conflictului. După ce această fază e depășită, putem să rafinăm proiectul și să îmbunătățim situația. Și, fie avem retragerea trupelor ruse, fie declararea acestora ca trupe de ocupație.