Am văzut viteza fantastică cu care s-au convenit și semnat 4 din cele mai complexe probleme bilaterale din celebrul pachet Berlin plus, în chestiunea integrării raioanelor de Răsărit ale Republicii Moldova. Jos pălăria pentru vicepremierul Gheorghe Bălan și celor de care a ținut acest pas. Asta după deschiderea podului de la Gura Bâcului-Bâcioc. Firește, Diavolul stă în detalii. Trebuie să vedem cum arată exact și în detalii acordurile, cine și cât a cedat, ce a mai fost nevoie să sacrifice Chișinăul pentru a atinge acest punct.

Sunt în măsură să spun că, din știința și experiența mea, pasul acesta important nu a fost niciodată scontat. Adică a fost unul neașteptat. Nu știa nimeni că vom ajunge aici, acum, atât de brusc, de repede. Și s-a făcut pe repede înainte, pe cedări ad-hoc venite pe un alt nivel. Tiraspolul a trecut peste multe, și, cel mai probabil, și Chișinăul a făcut cedări. De văzut importanța și relevanța lor. În plus, e foarte important de văzut ce alte concesii au fost făcute, mai ales cele cu relevanță pe spațiul principiilor în chestiunea separatismului și recunoașterii Tiraspolului. O să aflăm, în timp. Dar cred că partea cea mai importantă în discuție vine abia după aceea. Și acest subiect am vrut să-l tratez în editorialul acesta.

Întrebarea mea este: Și dacă Transnistria cade plocon? Și dacă Rusia, pe de o parte, separatiștii, pe de alta, decid să reîntregească ei teritorial Republica Moldova? Bine, dacă o fac pe variante Kozak sau federalizare, deja e o chestiune reprobabilă și voi fi alături de Coaliția Liniilor Roșii pentru a opri un asemenea proces, care destramă definitiv statul Republica Moldova, priponindu-l, totodată, de Rusia, prin prezența trupelor ruse pe teritoriul separatist.

Dar să presupunem că nu ar exista o asemenea condiționare, ci doar simpla dorință de a pasa responsabilitatea plăților și autorității pentru raioanele de Răsărit ale Republicii Moldova către Chișinău și tulburarea majoră care se produce în viața internă politică, etnică, electorală a Republicii Moldova. Este pregătit Chișinăul oficial să reacționeze aici? Este el decis sau are o strategie cum să gestioneze Transnistria venită plocon peste noapte? Cum o face în mod practic? Pensii, salarii, prestații sociale, servicii publice, etc...

Faptul că cele evaluate nu sunt utopii și nici scenarii cu probabilitate redusă e relevată de evenimentele din Donbas, din Luhansk mai exact. Dincolo de rivalitățile dintre instituțiile ruse și diferiții lor intermediari și reprezentanți de pe teren, păpușile locale, impulsul lui Vladimir Putin, a vorbit pentru prima oară(public) cu cei doi șefi de pseudo-republici populare, pentru a-i îndemna să schimbe prizonieri cu Kievul și să încheie multe din punctele din acordurile de la Minsk 2, blocate. De ce ar solicita așa ceva Rusia?(nu e vorba despre retragerea trupelor sau armamentelor, ci doar despre celelalte puncte) Oare de ce ar dori Rusia așa ceva? Nu cumva, prin acest pas dă semnalul unei acțiuni în oglindă în Estul Nistrului? Ia luați voi, ucrainenilor, cartoful fierbinte! Bani, responsabilitatea reintegrării, statutul special, o mare problemă în plus! Care pleacă de la Rusia către Kiev.

Admițând o asemenea ipoteză, întrebarea din titlu nu mai este superfluă. De aici și întrebarea: Este pregătită Republica Moldova – autoritățile legitime de la Chișinău – să gestioneze reintegrarea raioanelor de Răsărit/Transnistria prin formula de statut special acordat regiunii? Negociat cu cei de la Tiraspol? Admițând că acest pas e depășit, cum va funcționa Republica Moldova a doua zi după ce Transnistria cade plocon? Cum se va desfășura această gestiune și cum va continua orientarea strategică pro-occidentală a Republicii Moldova cu Transnistria la bord? Cum va arăta clasa politică în spațiul reîntregit? Cine va mai trece pragul electoral și încotro va merge Republica Moldova în viitor? Cum arată rezultatele alegerilor în aceste condiții?

Firește că putem modela aici diferite scenarii, soluții și posibilități de abordare. Dar nu o vom face. Scopul nu este să facem speculații, ci doar să lansăm un avertisment pentru o posibilitate cu un anumit grad de probabilitate, cu impact major, necalculat și neplanificat, și care, dacă se întâmplă, poate schimba fundamental, structural, strategic și ca sens evoluția Republicii Moldova în viitor. Și o facem pentru ca autoritățile îndrituite de la Chișinău să se gândească la această probabilitate. Pentru că s-ar putea să fie după colț! Și să vină tot peste noapte, ca acordurile cu Tiraspolul!

Asta în măsura în care România se uită și a modelat posibilitatea redusă, dar cu impact enorm – fenomen de tip Black Swan / lebădă neagră – ca un asemenea stat -Republica Moldova reîntregită - să cadă plocon României spre a fi gestionată. Să aibă nevoie de ajutor și doar România să o poată ajuta, să trebuiască să se mobilizeze și să gestioneze acestă complexitate la frontierele sale, ale UE și NATO.

E o avertizare timpurie care reclamă analiză profundă și recurs la modelarea gestiunii unei asemenea perspective. Succes, deci, tuturor!