Cine crede că duminică a avut loc doar un referendum pentru revocarea primarului Dorin Chirtoacă, se înșală. Am asistat la un fel de reeditare catifelată a operațiunii Iași-Chișinău sub acoperirea votului popular. Atâta doar că, spre deosebire de vara anului 1944, în toamna lui 2017 luptele s-au dat cu armele războiului hibrid, nu cu cele clasice.

Le-au stricat sărbătoarea

Ca și acum 73 de ani, și de data aceasta a fost o bătălie rusească împotriva României. Numai că nu a celei din hotarele actuale, ci a celei din stânga Prutului. A identității românești a Moldovei de est. A conștiinței ei de sine.

Partea bună e că există analogii, nu și determinism. Că istoria nu se repetă prin ea însăși, după cum pretindea Marx. Că nu există un scenariu prescris al ei. Că până la urmă, totul e la discreția oamenilor care de data aceasta le-au stricat rușilor sărbătoarea.

După ce a obținut fotoliul prezidențial din Republica Moldova, Moscova a încercat să cucerească ceea ce nu reușise niciodată de la 1991 încoace: Chișinăul.  Referendumul nu a fost doar o vendetă personală a președintelui Dodon pentru înfrângerea sa în lupta pentru primăria capitalei. Strategii  ruși au conceput această votare ca o verificare generală a forțelor putiniste . Moscova dorea să știe dacă investiția ei în președinte a dat roade. Dacă poziția partidei proruse s-a întărit de la alegerile prezidențiale încoace. Dacă PSRM este capabil să lupte efectiv pentru putere la anul.

Exacerbarea unui moldovenism vulgar de esență stalinistă în toiul campaniei pentru referendum nu fusese întâmplătoare. Filmul contrafăcut la comanda președinției despre istoria Moldovei a fost o stratagemă  menită să pună în mișcare electoratul socialiștilor.

Segmentul de mass-media din Republica Moldova, controlat direct de Moscova, a promovat zi de zi o campanie agresivă și se vede că foarte costisitoare pentru a forța o răsturnare în Chișinău. Ținta atacurilor nu era atât primarul, cât opțiunea europeană și cea românească. Corupția din primărie și problemele în justiție ale lui Dorin Chirtoacă erau puse pe seama politicilor pro-occidentale ale Republicii Moldova.

Dodon, pe tobogan

Momentul pentru o lovitură de grație pe care se pregătea s-o dea Rusia cu ajutorul cozilor ei de topor de la fața locului părea prielnic. În urmă prăbușirii PL și urmăririi penale a primarului, electoratul  proeuropean este deopotrivă și decepționat, și derutat. Chiar dacă partidele pro-occidentale au boicotat în marea lor majoritate referendumul, discursul unora dintre ele a rămas ambiguu și a indus confuzii în mințile alegătorilor, fapt asupra căruia vom reveni ceva mai la vale.

Oricum, Chișinăul a rezistat. Referendumul, potrivit informațiilor prealabile,  s-a soldat cu o înfrângere categorică a președintelui Dodon și a PSRM-ului. Adepții săi, în ciuda unei mobilizări exemplare, anunțate de instituția prezidențială, ca prezență la urne, au fost mult mai puțini decât acum doi ani, când pentru candidata socialiștilor, Zinaida Greceanîi, au votat circa 141 de mii de alegători.

Plebiscitul ratat de PSRM arată că partida filorusă lunecă pe tobogan. Ofensiva antieuropeană și antiromânească a Kremlinului s-a împotmolit la Chișinău. În legătură cu toate acestea, trebuie să constat două fapte.

Primul. Rușii în persoana lui Dodon și a ortacilor lui au pierdut, întrucât majoritatea chișinăuienilor, în ciuda atitudinilor lor împărțite față de Chirtoacă, au boicotat referendumul, ca întotdeauna,  din rațiuni geopolitice. Cu alte cuvinte, pornind de la interesul național, fapt care i-a ajutat să impună în capitală de-a lungul unui pătrar de veac o administrație europeană și românească.

Al doilea. Prezența la vot a peste 100 de mii de alegători nu-i doar un merit al socialiștilor și al propagandei ruse. Este și o vină a cel puțin două partide proeuropene care au făcut un joc duplicitar și, astfel, vrând-nevrând, au dat apă la moară Kremlinului. Răspunderea urmează să și-a asume și o parte a societății civile care a cerut schimbări grabnice la primărie fără să se gândească ce turnură vor lua lucrurile dacă vor avea loc alegeri anticipate în Chișinău.  

Într-o barcă

Până la urmă, orice sufragiu popular, ca și întreaga luptă politică în Republica Moldova are o miză geopolitică. Ne place sau nu, așa a fost și așa va fi atâta timp cât va exista primejdia unei revanșe ruse.

Europenizarea,  combaterea corupției și lupta pentru o justiție independentă nu pot fi concepute în afara contextului  geopolitic, deoarece fără modelul occidental și principiile democrației liberale nu există stat de drept. Dacă pui batista pe țambal și renunți la integrarea europeană, după cum dorește liderul Platformei DA, optezi de fapt pentru Rusia. Dacă nu e Bruxellesul, e Moscova. Iar autocratul Putin nu are nevoie de Themis, zeița dreptății,  legată la ochi. Regimul său, întruchiparea corupției, nepotismului oligarhic și abuzului de putere, e în stare doar să se reproducă pe sine în țările vasale.

Iată de ce lupta pentru dreptate, democrație și libertate are întotdeauna o dimensiune geopolitică. Partidele care nu înțeleg asta, cu voie sau fără voie, fac servicii Rusiei și dăunează cauzei europene.

Chiar în ziua votului, Andrei Năstase declara că cine dorește să meargă la referendum, s-o facă. Aceeași poziție echivocă au avut-o și alți fruntași ai PPDA. Partidul Maiei Sandu, deși a boicotat alegerile, alături de PDM, PUN, PL, PLDM sau PPEM, a demonstrat iar că nu vede pericolul revanșei ruse ce-l plesnește peste ochi. Unii reprezentanți au formațiunii au îndemnat lumea să participe la referendumul socialiștilor.

Ca și în alegerile prezidențiale, PPDA și PAS ignoră cu desăvârșire dimensiunea geopolitică, dovedind că habar n-au pe ce lume se află. Că sunt niște entități hibrid care nu știu să gândească unitar și organic. Că le scapă o axiomă: fără o luptă pentru descotorosirea de dictatul Rusiei, Republica  Moldova nu poate izbândi în drumul ei spre Europa.

Până la urmă, electoratul a impus opțiunea geopolitică partidelor, nu invers. Alegătorii n-au mușcat momeala celor care îi chemau „să nu dăm capitala pe mâna lui Plahotniuc”. Și nici nu-i de mirare. Îndărătul acestui îndemn viclean se ascundea invitația de a participa la referendum.

Să nu dăm capitala pe mâna lui Plahotniuc înseamnă, de fapt, scrie colegul Nicolae Negru în Ziarul Național, să o dăm pe mâna lui Dodon și , adăugăm noi, să facem un cadou mare Rusiei. Tocmai de aceea, indiferent de prestația lui Dorin Chirtoacă, majoritatea absolută a chișinăuienilor au boicotat referendumul, dându-le o lecție de luciditate politică unor partide.

Și cum nu s-au distanțat clar și la timp de cei care au pus la cale votul de duminică, PPDA, PAS și unii reprezentanți ai societății civile s-au pomenit într-o barcă cu PSRM.  Înfrângerea lui Dodon, oricum ai da, e și eșecul lor.