O reformă electorală asemănătoare în multe privințe cu cea votată recent la Chișinău a fost aprobată acum câteva zile la Roma. Italia a adoptat sistemul de vot mixt în detrimentul celui proporțional.

Ajutor nesperat din „Cizmă”

Încolțită în Parlamentul European pentru reforma electorală, Republica Moldova a primit un ajutor nesperat din „Cizmă”. Cu toate că au votat în propriul interes, legislatorii italieni i-au întins o mână, stârnind multă voie bună în Parlamentul de la Chișinău. Spicherul Andrian  Candu s-a ținut de glume cu această ocazie, propunând opoziției să protesteze împotriva legii votate la Roma.

Astfel, de acum încolo, în Italia, o treime din deputați și senatori vor fi aleși prin vot uninominal, iar două treimi prin vot proporțional. Schimbarea a fost susținută și de Partidul Democrat de centru stânga, aflat la guvernare, și de opoziția de dreapta, reprezentată de Forza Italia, Liga Nordului și  Alternativa Populară.

Singura formațiune care s-a opus cu înverșunare inovațiilor a fost gruparea radicală antisistem Mișcarea Cinci Stele, situată de multe luni în sondaje aproximativ la egalitate cu Partidul Democrat. Liderul M5S, Beppe Grillo,  un comic italian,  și-a lansat proiectul politic în anul 2009 de pe blogul său personal, profitând de  o anumită lehamite a electoratului față de vechile partide. Pe coama valului populist, a intrat în Parlament și a urcat sus în intențiile de vot ale alegătorilor.

Însă reforma electorală riscă să-i oprească ascensiunea politică. Iată de ce, între votul din Camera Deputaților, de la 11 octombrie, și cel din Senat, de la 26 octombrie, Beppe Grillo  a organizat proteste de stradă în capitală, chemând poporul să apere democrația de o lege pe care el o consideră reacționară, iar o parte a presei o cataloghează ca fiind controversată.

Nemulțumirea Mișcării Cinci Stele poate fi înțeleasă. Noul sistem electoral avantajează partidele tradiționale (Partidul Democrat, Forza Italia, Liga Nordului) cu puternice rădăcini în teritoriu, cu personalități notorii și lideri de opinie la nivel local. Totodată, votul mixt dezavantajează  formațiunea comediantului Beppe Grillo care dispune de doar câteva vedete ale vieții publice sau culturale la nivel național.

Din te miri unde

Or autorii reformei din Italia nu au ascuns că urmăresc stabilizarea sistemului politic italian, protejarea acestuia de partidele populiste și extremiste născute peste noapte de te miri cine și provenind din te miri unde. Ei au optat pentru un sistem mixt, deoarece experiența politică internațională demonstrează că acesta constituie o stavilă mai mult sau mai puțin sigură în calea radicalismului politic.

Nu e niciun secret că sistemul proporțional, fiind potrivit din punctul de vedere al reprezentării corecte a opțiunilor electoratului, este în același timp eminamente conjunctural, încurajând de multe ori votul accidental, deciziile luate din impuls în dauna tradiției și a preferințelor verificate de-a lungul timpului. În urma acestui fapt, apar ca de nicăieri și se lățesc rapid grupări marginale și radicale de genul partidelor Syriza și Zorii Aurii (Grecia), Partidul pentru Libertate (Olanda) sau Jobbik (Ungaria).

Și dimpotrivă, sistemul majoritar sau cel mixt conservă partidele tradiționale, menținând echilibrul social. Deloc întâmplător, în SUA sau Regatul Unit, bunăoară, unde legislatorii de sute de ani sunt aleși în circumscripții uninominale, grupările populiste practic nu reușesc să se strecoare în prim-planul scenei politice. Singura formațiune britanică radicală care a intrat în Parlament (Partidul Independenței) este un outsider fără sorți de izbândă.  

Supărat, Beppe Grillo încearcă, desigur, să sensibilizeze și electoratul din țară, și opinia publică internațională, susținând cum că noul sistem de vot ar fi nedrept. Însă, spre deosebire de Maia Sandu, președintele PAS, care cochetează cu PPE, liderul Mișcării Cinci Stele nu are nicio șansă să intre în grațiile majorității din Parlamentul European. Partidul său, eurosceptic și populist, nu este agreat nici de Partidul Popular European, nici de Partidul Socialiștilor Europeni, principalii jucători în PE.

Ce-i permis lui Jupiter nu-i permis boului!

De unde și premoniția că Italia, care dispune  acum de un sistem electoral aproape similar cu cel din Republica Moldova, nu va fi probozită la Bruxelles. Roma, spre deosebire de Chișinău, nu va fi amenințată cu sancțiuni financiare. Ce-i permis lui Jupiter nu-i permis boului!

Înțeleg de unde vine nemulțumirea unor figuri grele din UE față de Chișinău. Multe dintre ele, din aparente rațiuni doctrinare, ar vrea o schimbare în Republica Moldova. Tocmai de aceea la Bruxelles se dorește păstrarea intactă a sistemului proporțional care, după cum am arătat mai sus, favorizează partidele noi. 

Numai că există și reversul medaliei. Schimbarea s-ar putea să nu fie în bine. Nu toate partidele noi sunt centriste și proeuropene. Unele dintre ele, radicale și antieuropene, tânjesc după Maica Rusia. Printre acestea din urmă se numără și Partidul Socialiștilor care, în condițiile votului proporțional, deși nu are o bază teritorială solidă în cea mai mare parte a Republicii Moldova, poate să câștige viitoarele alegeri parlamentare.

N-aș vrea să fiu înțeles greșit. Votul mixt nu este un panaceu pentru cauza europeană a Republicii Moldova. Totuși, acesta oferă mai multe șanse  pentru stabilizarea sistemului politic, ceea ce creează premise pentru menținerea cursului politic prooccidental la Chișinău.

Puncte forte și puncte slabe

Mai rămâne reproșul că votul mixt sau cel în circumscripții uninominale ar fi mai coruptibil decât cel cu reprezentare proporțională. Fals. Acesta nu-i decât un mit.

Frauda, mita și folosirea banilor negri în alegeri nu sunt apanajul unui sistem electoral anumit. Orice scrutin riscă să aibă mână spartă.

Este limpede că niciun sistem de vot nu-i perfect. Ele au și puncte forte, și puncte slabe. Dar e mincinoasă afirmația că unele dintre acestea ar fi imune la mișmașuri, iar altele nu. Toate pot fi alterate într-o societate insalubră.

Asocierea dintre politicieni și interlopi se face și în democrațiile avansate, nu doar în cele tinere. Atâta doar că în cele dintâi, unde există o putere judecătorească efectivă, nu mimată, ilegalitățile se întâmplă mai rar decât în țările din fostul bloc sovietic.

Tentative de viciere a alegerilor prin învârteli și înșelătorii de tot felul au loc și în condițiile votului majoritar, și în cel cu reprezentare proporțională. Antidotul împotriva  corupției trebuie căutat însă nu în demonizarea unui sau altui sistem electoral, ci în transparența afacerilor, în respectarea legii și într-o  justiție independentă care să-și facă datoria.

În rest rămâne cum am stabilit. Quod erat demonstrandum.