Un vecin, veteran al războiului sovieto-afgan, afgan sau afganeţ – cum îi zicem noi, veteran şi al războiului de pe Nistru, îl înjura de mama focului în 2009 pe Vladimir Voronin. Spunea că toată sărăcia, toată corupţia şi mizeria vine de la bătrânul comunist şi fiul acestuia. Afganu’ vorbea cu ură, cum nu l-am auzit vorbind de „duhii” din Afganistan sau de cazacii separatişti din Transnistria.

De atunci au trecut 6 ani, aproape 7. Afganu’ a lucrat mult la Odesa, apoi în Rusia. În Odesa nu prea mai ies banii, după începerea războiului din Ucraina. A fost întors fără nici un ban de la graniţa Rusiei. A muncit şi la Chişinău şi în Transnistria, dar e nemulţumit de cât câştigă. Dumnezeu să le dea sănătatea comuniştilor, zice acum vecinul meu.

Ca el sunt mulţi. Oameni care i-au urât pe comuniştii ce au fost la putere până în 2009, acum le urează sănătate. E greu să intri cu ei în polemici, pentru că statul şi-a bătut joc de ei înainte de 2009, după, dar şi acum. Asta fac politicienii cu alegătorii, cu noi. Dar ce face electorala din politicieni?

Marian Lupu este asociat cu răzgândirea. Nu ţi-ai putea imagina un Lupu care nu se răzgândeşte, care e foarte ferm în convingerile sale. Fără greaţă a rămas omul puterii, sărind din barca lui Voronin în cea a lui Plahotniuc, din PCRM în PDM. În campania actuală, probabil mai mult pentru străini şi naivi, o face pe marele promotor al Uniunii Europene în Moldova. Dar noi ştim că deja Lupu a spus o dată, după alegeri câştigate, că Uniunea Europeană mai poate aştepta.

Igor Dodon, colegul lui Lupu la PCRM, acum pseudo-piesă de opoziţie. Pseudo, pentru că pe youtube încă se mai găsesc clipuri video în care comunistul Dodon vorbea despre avantajele Moldovei de-a intra în UE. Paradoxal, Dodon a făcut-o mult timp pe săracul şi cinstitul, cum i-ar sta bine unui socialist. Dar de fapt în buzunarele lui şi ale partidului intră bani murdari din Rusia, prin conturi offshore din Bahamas. Dacă a început campania foarte agresiv, cu accente antiromâneşti şi antieuropene, între timp s-a declarat frate cu românii şi a lăsat-o mai moale cu dezicerea de parcursul european al Moldovei.

Mihai Ghimpu a atacat-o destul de dur pe Maia Sandu. E campanie, dar dacă te-ai ars deja o dată când te-ai apropiat de un oligarh şi totuşi o faci pe europeanul, ai grijă să nu calci de două ori pe aceeaşi greblă şi să faci rating concurentului – lui Dodon. Dacă până anul acesta Ghimpu era unionist doar în familie, acum e unionist în partid. Schimbarea asta înseamnă ori că liberalul vrea cu disperare voturile unioniştilor.

Maia Sandu declarase anterior că e unionistă, dar la dezbaterea cu Lorena Bogza s-a eschivat să spună asta, fiind întrebată de Ceban. Cred că îi vrea şi pe neunioniştii platformei DA, de fapt. Asta e politica, Maia Sandu vrea pe scenă. Doar că noi ne-am săturat de politicieni, mai bine ne-am distra cu instalarea camerelor video.

Dumitru Ciubaşenco. Sau Dmitri, Dimitrie? Cred că el ar vrea şi aşa, şi aşa. Cum vor alţii, cum vrea şi fugăritul Renato Usatâi. Poate Lje Dmitrie sau Falsul Dimitrie, cum şi-a intitulat debutul în poezie Dumitru Crudu. După câteva tentative nereuşite de-a păşi în politică prin diferite partide, Ciubaşenco a intrat în campanie alături de Usatâi în Valea Morilor, iar un bătrân i-a cântat la acordeon Cântă cucu bată-l vina… Ce face electorala din om? Pe Ciubaşenco l-a făcut să vorbească „moldovneşte”.

Feţele se schimonosesc, se strâmbă, încearcă să fie prietenoase, dar nu prea le iese. De câteva luni încoace, gura nu le mai tace. Electorala îi face pe candidaţi să spună tot ce vrem şi ce nu vrem noi. Cât suntem în alegeri – candidaţii sunt clovni. După alegeri – clovnii vom fi noi. Distracţie plăcută!