Lăsați-l pe Chirtoacă să participe la referendum- aceasta era scris pe placatul cu care am ieșit azi din casă și am despicat orașul dintr-un capăt în altul, fluturându-l deasupra capului. Eu singur l-am confecționat acasă și nu mi-a fost deloc greu. Am cumpărat de la Vel-Mart o bucată de carton și am scris pe ea cu o cariocă roșie acest îndemn: Lăsați-l pe Chirtoacă să participe la referendum.

Am luat-o la picior de la Sculeni, de la ultima stație a troleibuzului opt și am  mers până la aeroport, ca să știe toată lumea ce cred eu despre faptul că pe Dorin cineva încearcă să-l înfunde. Mi-a luat trei ore ca să las în urma mea Chișinăul. Reacțiile oamenilor au fost foarte diferite. Cei mai mulți dintre ei mă priveau cu indiferență. Li se rupea lor de referendum și de ceea ce am scris eu pe placardă. Câțiva copiii s-au luat după mine și mă arătau cu degetul. Unul dintre m-a nimerit cu o piatră, dar eu mi-am văzut de drumul meu și nu i-am luat în seamă, că, de, doar nu era să-mi pun mintea cu niște copiii. Un tip care venea de la piață cu o sacoșă bucșită cu cartofi m-a privit ca pe un nebun, iar un alt tip mi-a râs în față. Au fost însă și câțiva care m-au susținut și s-au pornit după mine, dar când am ajuns în dreptul restaurantului Vatra domnească s-au risipit ca potârnichile și eu am rămas singur. Singur în fața unei cete de socialiști. Toți unul ca unul. Bine legați și cu niște ochi inflexibili, care strigau, bă, ce umbli tu ca nebunul  cu placatul acesta deasupra capului?

-Dă-l jos tot acum.

Și cum eu nu voiam, băieții s-au repezit la mine să mi-l smulgă din mână. Și eu am rupt-o la sănătoasă și ei s-au luat după mine. Dar, din mers, am reușit să sar într-un troleu care pleca din stație și m-am desprins din mâinile lor.

Oamenii din troleu mi se tot ițeau peste umăr ca să vadă ce-am  scrise pe placat, și mă priveau, fie cu admirație, fie cu scârbă.

La prima stație, cea de pe Viaduct, m-am dat jos și am traversat toată Botanica cu această placardă deasupra capului îndemnându-i pe oameni să se solidarizeze cu Dorin.

În fața aeroportului, un tip a reușit să-mi smulgă placatul din mâini și să-l facă bucăți. După care, și-a ridicat geamantanul de unde-l lăsase și a intrat în aeroport, zâmbind fericit. Tipul însă nu știa că eu puteam și să strig. Și am început să strig. Mergeam prin fața aeroportul și strigam. Apoi am luat-o înapoi spre oraș. Mă apropiam de oraș și strigam: Lăsați-l pe Chirtoacă să participe la referendum. Că, de, gura nimeni nu mi-o poate închide nimeni.

 

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare