O adevărată dramă s-a creat în ultimele zile între partidele opoziției din stradă, cap de afiș fiind pețirea și răspunsurile în doi peri sau neangajante ale PAS în relația cu PPDA, în care „restul partenerilor”– titulatură sub care se regăsește PLDM - în rivalitatea și disputa lansată, au fost uitați definitiv sau au fost ignorați pe deplin de Maia Sandu și Andrei Năstase. Și e nepotrivit un asemenea comportament în preziua congresului PPE în care PLDM este membru iar celelalte două partide aspirante.

Că e vorba de temporizare, că e vorba despre nepricepere, infantilism sau neadecvare la viața politică, lipsa unei decizii, luate ferm cu termene într-o întâlnire în spatele ușilor închise, este o impunitate. Se putea face un adevărat eveniment din negocieri și lansarea noii platforme, cu o adevărată narațiune, intrigă, punct culminant și, evident, concluzia care satisface așteptările publicului opoziției. O relansare a speranței. Din păcate, ieșirea publică a mesajelor, discuțiile prin Facebook și nepotrivirile de abordare sunt de un amatorism clasic în ale comunicării publice, dacă nu cumva sunt chiar rezultatul exasperării unui proces care nu va mai avea loc, fiind prorogat și amânat sine die, cu tot mai neangajantul „mai aproape de alegeri”.

Deschide.md scria recent despre acest déjà vu în proaspătul parteneriat preelectoral anunțat de Partidul Acțiune și Solidaritate cu Partidul „Platforma Demnitate și Adevăr". După ce primii au acceptat propunerea de crearea a unui front comun în pragul parlamentarelor din 2018, PPDA lasă de înțeles că nu-i convin regulile de joc pe care le pune partenerul lor în capul mesei. Andrei Năstase a scris pe facebook că „decizia cu privire la modul de participare sau neparticipare la următoarele alegeri parlamentare nu mai poate fi bazată pe sondaje, amânată aidoma celei cu privire la participarea cu un candidat comun în prezidențialele din 2016”. Reacția lui Năstase vine la câteva ore distanță după comunicatul PAS în care formațiunea anunța că va merge în alegeri cu candidați comuni, însă aceștia vor fi selectați de o comisie cu participarea societății civile, pe baza relevanței candidaților.

Exact așa cum declara acum trei săptămâni în studioul de la Jurnal TV când era față în față cu Maia Sandu, liderul PPDA insistă pe faptul că nu mai e cazul ca parteneriatul lor să se sprijine pe mecanisme oportuniste propuse de PAS, ci pe o strategie care să-i găsească împreună și la viitoarele alegeri locale sau prezidențiale. Altfel spus, Andrei Năstase vrea o cununie politică pe termen lung cu partidul Maiei Sandu, asumându-și rolul în această relație de „partid emergent, unic ca geneză, structură, componență și obiective”. Fără a putea aprecia deocamdată dacă e o intenție curată, sau o metodă prin care se eschivează de la acest parteneriat, Maia Sandu acceptă  cununia, dar pune o condiție: nașii să decidă meniul (n.r. adică societatea civilă să aleagă candidații).

Deja nu mai e o afacere politică, atunci când un terț nepolitic devine arbitru într-o afacere politică de fuziune, alianță sau platformă politică comună a două partide. Maia Sandu se vădește din nou inovativă într-ale politicii, dar nu neapărat și adecvată activității politice. Cum să accepte cineva un proiect comun atunci când nu sunt stabilite clar raportul de forțe și numărul de candidaturi virtual eligibile pentru fiecare partid component, chiar dacă persoanele concrete vor fi supuse sancțiunii sau criteriilor morale pe care doamna Sandu dorește să le impună noii alianțe?

Și dacă la capitolul acesta, al relațiilor cu PPDA, lucrurile par neclare, cum  ar putea funcționa includerea în alianță a PLDM, partidul din care provine Maia Sandu și care a lansat-o în politică, odată ce nici numele nu i-l mai pronunță, și nici perspectiva de a angaja candidații partidului pe liste nu există? Mai mult, fără aceste acorduri și un soi de garanții, vorbim doar despre un partid, cel al Maiei Sandu, care nu realizează că în noile reguli ale jocului, pierde fundamental, și impulsul unui moment de coeziune și compromis, și susținerea mai largă, mai nou, și infrastructura de partid a PLDM, singura la dispoziția opoziției din stradă, pentru a valida și număra voturile.

Perspectiva este sumbră, și arată ca și cum toată lumea e convinsă că nunta nu va mai avea loc, de fapt, iar viitorii miri știu că cel care pleacă va fi blamat, iar cel care rămâne neîmpăcat va fi compătimit. Maia Sandu vrea divorțul dar așteaptă ca Năstase să fie cel care răstoarnă masa, o ia la bătaie(chiar la propriu) și o părăsește, în timp ce Viorel Cibotaru nici nu mai este în cărți. O abordare care mă face să prezic că opoziția din stradă, mai mult sau mai puțin pro-europeană, va candida separat la alegeri și va câștiga strict voturile din diaspora occidentală(3-4 lucuri) și procentul pe listă în Republica Moldova, și acela discutabil, în lipsa platformei comune, cu voturi pierdute la partidele competitoare pe același electorat – PPDA, PLDM, un alt proiect.

Ceea ce nu înțeleg însă protagoniștii opoziției din stradă e că timpul nu mai așteaptă, și nici partenerii externi nu mai stau mult să privească hachițele de fată mare ale unui partid sau altul sau macho-ismele și excepționalismele altora. Suntem pe ultima sută de metri, înaintea ședinței PPE din care sunt sau doresc să fie membri partidele, fiind parteneri, iar Occidentul nu mai așteaptă un deznodământ viitor previzibil. Fie cei trei fac o platformă comună credibilă – împreună cu PLDM, partid membru al PPE!!! – realizând și afirmând împreună că sunt indispensabili unul altuia și se completează, sau își distrug electoratul împărțindu-l în fracțiuni – fie partenerii externi vor dori să aibă un alt proiect eficient și capabil să performeze, retrăgându-și sprijinul din spatele amatorilor visători ai purității și nemuririi sufletului, dar care aduc un guvern socialist pro-rus la Chișinău și reorientarea strategică a Republicii Moldova.