Deși suntem vechi prieteni, Nicolae mă sună foarte rar. Ultima oară m-a telefonat acum trei ani, când a început să scrie pentru un sait occidental. De aia, m-am mirat foarte tare când i-am auzit în dimineața asta vocea în telefon.

-Intră pe net, mi-a spus vechiul meu prieten, dacă vrei să te strici de râs, și uită-te la filmulețul  cu Dodon și Putin.

-Tu crezi că n-am ce face.

-Deschide-l și uită-te și nu o să-ți pară rău.

-Lasă-mă naibii cu căcățișurile astea. Mă suni și tu după trei ani de tăcere și îmi ceri să mă uit la fel de fel de sacsuri.

-Dacă ai să te uiți, ai să vezi cum lui Dodon îi tremură picioarele și mâinile în timp ce stă de vorbă cu Putin, mi-a spus Nicolae și-a închis.

Am trântit receptorul în furcă, pentru că eram chiar supărat pe amicul meu, care, de când s-a ajuns, a uitat de mine, dar când încă își mai târa barca pe uscat,  nu era zi ca să nu mai caute. Și acum m-a sunat doar ca să-mi spună că lui Dodon îi tremurau genunchii la întâlnirea cu Putin, de parcă altceva mai bun nu ar fi avut ce să-mi povestească.

Telefonul lui m-a scos din sărite, dar, totuși, am deschis netul și am căutat acel filmuleț cu Dodon și Putin, pentru care m-a sunat Nicolae după trei ani de tăcere și l-am deschis, nu înainte de-a închide sonorul.

Cu sunetul închis, mă uitam la filmuleț. Președintele nostru a urcat scările și când a ajuns în fața ușii, s-a oprit, codindu-se să intre mai departe sau nu.  Genunchii îi tremurau. Aha, deci Nicolae nu m-a mințit.

M-am uitat mai departe la filmuleț, fără să deschid sunetul. Putin își privea vârfurile negre ale pantofilor și vorbea, iar Dodon îl asculta cu tot corpul și îi tremurau mâinile. Preț de câteva clipe, am avut impresia că o să fugă de acolo. Părea foarte speriat și nefericit.

A sunat cineva la ușă și am mers să deschid.  Tanti Veronica, vecina noastră de vizavi, o mare admiratoare a lui Dodon, mă privea cu niște ochi rugători.

-Ce e, tanti Veronica?

-Nu am ce mânca, mi-a spus bătrâna, cu o voce pierită, ați putea să-mi dați ceva să mănânc?

Am rugat-o să mă aștepte un pic și am mers în bucătărie, de unde, peste câteva minute, am revenit cu o pâine și cu o bucată de salam. I le-am dat. Când le-a luat în mâini, au început și ei să-i tremure mâinile în care ținea pâinea și bucata de salam, pe care i le-am dat,  la fel cum îi tremurau și lui Igor Dodon, în această dimineață.

 

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare