Săptămâna trecută a mai marcat încă un punct în drumul Republicii Moldova spre preluarea controlului la frontiera de stat, un obiectiv esențial al oricărui stat serios, și de această dată fiind vorba despre zona de frontieră cu Ucraina, aflată sub controlul autorităților separatiste. Deja exista preluarea controlului la punctul de trecere a frontierei Cuciurgan-Pervomaisk, un pas care a permis controlul mixt la acel punct de frontieră și un test al funcționării cooperării bilaterale la frontieră comună. Întregul demers este și un test pentru Kiev, care se gândește, în perspectivă, la propriile demersuri necesare pentru preluarea controlului asupra frontierei sale de stat cu Federația Rusă și reintegrarea teritoriului subiect al agresiunii militare din Estul Ucrainei. De această dată, acordul vizează întreaga frontieră de stat dintre Republica Moldova și Ucraina, un pas esențial și obligatoriu.

În cadrul vizitei oficiale de la Chișinău, la 6-7 octombrie, Premierul ucrainean Volodimir Groisman împreună cu omologul sau Pavel Filip au participat la semnarea de către șeful Poliției de Frontieră, Fredolin Lecari și omologul său ucrainean, Petro Țighikal, a Acordului între Guvernul Republicii Moldova și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind controlul în comun al persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor și obiectelor în punctele comune de trecere a frontierei de stat moldo-ucrainene. Potrivit datelor prezentate oficial în comunicatul de presă, documentul stabilește noi forme de interacțiune între instituțiile de control la frontieră în vederea simplificării formalităților și procedurilor birocratice, asigurând, totodată, securitatea și respectarea suveranităţii, integrităţii teritoriale și inviolabilitatea frontierelor de stat.

Controlul comun la frontiera moldo-ucraineană va fi derulat atât în cazul transportului auto, cât și al transportului feroviar. De asemenea, datorită dinamizării cooperării transfrontaliere, obiectivul părților este acela de a asigura combaterea eficientă a migrației ilegale și a activităților ilegale la frontiera de stat comună-contrabandă, trafic de mărfuri, persoane, substanțe interzise. Ceea ce este cel mai important, Acordul prevede efectuarea controlului în comun la toate punctele de trecere a frontierei de stat moldo-ucrainene. Documentul este încheiat pentru o perioadă de cinci ani și este în conformitate cu angajamentele asumate de cele două state prin Acordurile de Asociere cu Uniunea Europeană.

Republica Moldova are semnate cu Ucraina alte două tratate internaționale de o majoră importanță strategică: Acordul între Guvernul Republicii Moldova și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei cu privire la organizarea schimbului de informații privind persoanele și mijloacele de transport, cu care persoanele traversează frontiera de stat moldo-ucraineană, precum și Protocolul între Departamentul Poliţiei de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Serviciul Vamal pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Administraţia Serviciului Grăniceresc de Stat al Ucrainei, Serviciul Fiscal de Stat al Ucrainei privind organizarea controlului în comun în punctul de trecere internaţional „Pervomaisc-Kuciurgan” pe teritoriul Ucrainei.

Dealtfel, controlul în comun este o formă eficientă a managementului integrat al frontierei, care se practică în multe state ale Uniunii Europene în vederea reducerii timpului la trecerea frontierei, îmbunătățirea infrastructurii punctelor de trecere, schimbului eficient de informații și nu în ultimul rând combaterii fenomenului de corupție în punctul de trecere a frontierei.

Rezultatul este unul clar și vizează în mod implicit reintegrarea regiunii separatiste în spațiul economic, juridic și legal comun al Republicii Moldova. Practic, preluarea controlului frontierei de stat este una dintre atribuțiile fundamentale ale statului. La precedentul moment de lansare a acordului test vizând punctul comun de trecere de la Cuciurgan, exista vocalize și diatribe ale separatiștilor și ale Moscovei privind un presupus blocaj posibil sau pretinsul embargou la frontieră. E o pretenție nefundamentată și ilegitimă pe care o are, eventual, dacă nu o spune deja cu jumătate de gură, Federația Rusă, odată ce pretinde că recunoaște suveranitatea, integritatea teritorială și independența Republicii Moldova.

Cât despre partea separatistă nistreană, ea trebuie să învețe că statul recunoscut internațional este Republica Moldova, deci acestuia îi revine și responsabilitatea controlului traficului de persoane și bunuri la granița comună, pe baza tuturor acordurilor din interiorul CSI dar mai ales a Acordului de liberalizare a vizelor și a Acordului de Liber Schimb aprofundat și cuprinzător cu Uniunea Europeană, acorduri de care beneficiază firmele și cetățenii Republicii Moldova inclusiv cei din regiunea separatistă.

Vorbim despre o reintegrare graduală și pașnică a întreg teritoriului Republicii Moldova sub controlul autorităților legitime de la Chișinău, odată ce deja cetățenii și companiile care fac exporturi au intrat în aceste reguli. Un asemenea demers nu afectează statutul special pe care urmează să-l obțină regiunea separatistă, potrivit Legii din august 2005, votată în unanimitate de către Parlamentul Republicii Moldova concomitent cu Declarația privind integrarea europeană a Republicii Moldova ca obiectiv strategic, votată, de asemenea, în unanimitate.

Negocierea ulterioară a formei de statut se va face, evident, din postura naturală a regiunii de parte componentă a Republicii Moldova ca stat, nu din poziția de forță cu care suntem obișnuiți astăzi. Dacă mai există un impediment major, acesta este cel al prezenței ilegale a trupelor ruse ale GOTR – Grupul Operativ al Trupelor Ruse pe teritoriul Republicii Moldova și al munițiilor ruse rămase în depozitul de la Colbasna. Eventuală eliminare a acestui aspect duce la crearea premizelor pentru recâștigarea controlului asupra întregului teritoriu.

Dealtfel, Republica Moldova a lansat deja subiectul, cu ocazia ultimei Adunări Generale a ONU, și marchează deja dezacordul explicit al statului gazdă pentru prezența trupelor străine ruse pe teritoriul său național. Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova de solicitare a retragerii trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova este predecesorul actului juridic de declarare a trupelor ruse din stânga Nistrului drept trupe de ocupație și a declarării ulterioare a Rusiei drept stat agresor în Republica Moldova, în condițiile refuzului de a retrage aceste trupe. Cei doi pași pot complini astăzi baza juridică pentru a obține o situație de negociere necondiționată de prezența terțului, în relațiile dintre Chișinău și Tiraspol, respectiv condițiile potrivite pentru reintegrarea raioanelor de răsărit ale Republicii Moldova în spațiul economic, juridic și teritorial-administrativ sub controlul autorităților legale și legitime de la Chișinău.

Trebuie remarcat că, pe această direcție, Chișinăul are o problemă majoră reprezentată de către Președintele Igor Dodon, ale cărui poziții favorizează nu numai propaganda rusă, dar afectează și legitimitatea acestor gesturi, normale pentru un stat serios. Abordarea inexplicabilă a poziției unui stat prin favorizarea separatismului, separatiștilor și a unei puteri străine, Federația Rusă, este descalificantă și în măsură să reprezinte încălcarea jurământului făcut pe Constituția Republicii Moldova la instalarea în funcție de Președinte, fiind și premiza pentru constatarea subminării puterii în statul Republica Moldova, a elementelor constitutive ale infracțiunii de Înaltă Trădare de stat de către Președintele Igor Dodon. Deci și aici, Republica Moldova nu are cum să obțină susținerea internațională pentru demersurile sale legale și legitime cât timp nu declanșează demersurile pentru aducerea situației interne în cadrul constituțional și aducerea la ordine a propriului președinte ales.