Când trec prin Căuşeni am sentimente amestecate. Pe de o parte, e aproape mijlocul drumului meu spre Chişinău: bucata mai frumoasă – mi se pare. Căuşeni e ceea ce se numeşte un centru raional, nici foarte mic, dar nici mare, puţin urban şi mai mult rural. Porţi metalice cu ciobănaşi cântând mioarei, multă ardezie, câte-o vacă pe asfalt, oi pe dealuri şi multă lume în preajma pieţei. Desigur că locul cel mai frumos şi mai aducător de linişte este minunata bisericuţă a Adormirii Maicii Domnului, mult timp lăsată în paragină. Acum în jurul ei s-a pus un gard de sârmă, urât, care n-are ce căuta în jurul unei biserici, fie ea şi monument istoric. Sper ca acest gard să dispară după restaurarea ce nu se mai termină.

Chiar dacă nu sunteţi interesaţi de localităţile din Moldova, oricum aţi auzit de Căuşeni. Cel puţin datorită atacurilor raider realizate acolo, datorită anunţurilor fără număr de finanţări a bijuteriei de biserică de care am vorbit mai sus.

Când vii dinspre Ştefan Vodă, chiar dacă nu eşti la geam, îţi dai seama foarte uşor când intri în Căuşeni: drumul te scutură, asfaltul e peticit şi plin de gropi. La intrare în orăşel, vezi că de pe stâlpul-monument cu cocori au fost furate literele metalice. Înspre zona cu case, vezi ardezia vopsită pe care scria cândva „Curva satului”. Autogara cu buticurile ei e întotdeauna în reconstrucţie. Aici sunt cei mai bravi poliţişti, ei îşi fac planul amenzilor prinzând fumătorii din jurul gării. Chiar şi la „Viceu” e locul prea deschis ca să te poţi ascunde de ei.

Dar mai interesantă e politica de pe gardurile Căuşeniului, ea te trimite parcă undeva în neant. Două ziduri cu #nudodon sunt cele mai realiste din Căuşeni. Urmează suprarealismul văzut din autobuz. Înaintea podului, spre autogară, un Usatâi imens, deja îngălbenit îţi rânjeşte şi face cu ochiul de sub ochelari. Cine l-a băgat acolo, a uitat să-l scoată. Pe peretele unui butic, spre ieşirea din Căuşeni, altă inscripţie halucinantă: Ghimpu preşedinte! Da, cu siguranţă, timpul trece altfel în Căuşeni. Lângă camioanele cu nisip şi pietriş, o răscruce: spre Chişinău sau spre Transnitria, ca în poveşti cu balauri. Capac peste toate e o „prostire” electorală, pe acoperişul unei case din primul sat după centrul raional, Grigorievca, parcă: Dodon preşedinte! Nica de comentat.

Aceasta e Moldova adevărată, nu Chişinăul. Mă gândeam să zic Moldova defazată, dar de fapt Chişinău e defazat de restul republicii.