Până la urmă, muntele lui Dodon s-a scremut și a născut un șoarece. Ce-i drept, unul bolnav și foarte contagios.

O gaură în cer

Șeful statului, precum se știe, în ultimul timp, a făcut niște tumbe politice uluitoare. A obstrucționat legi și remanieri guvernamentale, toate culminând cu încălcarea ostentativă a Constituției, când deunăzi a refuzat pentru a doua oară să semneze decretul privind numirea lui Eugen Sturza în funcția de ministru al Apărării.

Și de parcă toate acestea nu erau destule, a amenințat cu un tur de forță al manifestațiilor populare, fapt  care a trezit neliniște nu doar în Republica Moldova, ci și peste hotarele ei. Îngrijorată, mass-media internațională a făcut, după cum li s-a părut multora, din țânțar armăsar. A presupus că Dodon, incitat de Rusia, ar pregăti o lovitură de stat. Orice s-ar spune, lumea avea motive să-și scuipe în sân.

Însă mitingurile Partidului Socialiștilor n-au făcut furori, n-au întunecat soarele și n-au zdruncinat guvernul, după cum se anunțase  cu surle și trâmbițe. S-au mulțumit cu o gaură în cer. Se pare că la festivalul prunelor de la Nisporeni au fost mai mulți participanți decât la protestele  PSRM, desfășurate duminică la Anenii Noi, Bălți și Cahul. Ca să nu mai vorbesc de pelerinajul tinerilor care a început la 24 septembrie cu icoane și cântări duhovnicești.   

Sindromul drobului de sare

PSRM nu-i într-o formă bună, asta e clar. Președintele și ortacii săi sunt într-o acută criză de idei. Nu au nici suflu politic, nici stofă de luptători.

Se vede și de pe lună că suferă de sindromul drobului de sare. Practic, tot programul anemic al opoziției filoruse se rezumă la două teme supte din deget. Prima: PSRM nu va permite guvernului să aplice forța în reglementarea transnistreană, chit că nimeni nu pune astfel problema. Și a doua: socialiștii demarează o campanie de selectare a semnăturilor pentru înlocuirea republicii parlamentare cu cea prezidențială, care-i o fandoseală zănatică. Nimic mai mult.

Jenant. Sărăcie lucie de soluții. Deficitul de gândire al socialiștilor, de înțelegere elementară a realităților politice sare-n ochi.

Totuși, nu este cazul să ne autoliniștim la modul nepermis. Neputința PSRM în materie de mobilizare a sprijinitorilor săi nu trebuie să amăgească pe nimeni. Deși demonstrațiile antiguvernamentale au arătat că socialiștii au gură mare și susținere mică, nu în adeziunea populară stă pericolul pe care îl reprezintă actualul președinte al Republicii Moldova.

Electoratul PSRM este reprezentat de minoritățile naționale de la orașe și de populația cu precădere vârstnică de la sate. Chiar dacă forța lor numerică nu-i de neglijat, aceste segmente sociale sunt mai dificil de scos în stradă și de antrenat în bătălii politice virulente.

De  aceea, stăpânii lui Dodon de la Moscova mizează, desigur, pe alți factori decât mobilitatea alegătorilor PSRM. Ca și în cazul PCRM-ului de altădată, când Voronin se afla la putere, serviciile secrete ruse vor căuta să folosească instituția prezidențială pentru a torpila cursul european al Chișinăului. 

În aceste împrejurări, riscul unei lovituri de stat nu poate fi exclus, bineînțeles. Dodon e o achiziție nesperată pentru Kremlin, iar Putin n-are cum să nu profite de acest fapt pentru a tulbura apele în Republica Moldova.

Unde mai pui că puciurile sau invaziile străine se produc pe neașteptate, nu în ziua anunțată de presă. Tentativa răsturnării puterii de stat nu trebuie să urmeze neapărat scenariul muntenegrean sau cel crimeean.

Ruinele prezidențiale

La noi altfel se coace lovitura de stat. Părerea mea este că puciul lui Dodon a început deja și se află  în plină derulare. Latent și deghizat, acesta pare să fie brodat în canavaua tipică a războiului hibrid. În scopuri subversive, sunt mobilizate deocamdată resursele ideologice, psihologice și economice.

Arma letală a Moscovei este cuvântul găunos al președintelui Republicii Moldova. Vorbele-i nemăsurate, înțepate și jignitoare la adresa partenerilor noștri occidentali nu amăgesc oficialii SUA și ai Uniunii Europene, dar buimăcesc, neîndoielnic, investitorii, oamenii de afaceri din străinătate.  Businessul, precum se știe, are nevoie de certitudini și siguranță, nu de bălăcăreală și avertismente colțoase.

Retorica-i antioccidentală, amenințările lui Dodon cu denunțarea Acordului de asociere cu UE sunt ca rachetele balistice  experimentate de Kim Jong Un. Bagă frica-n oase. Nu e de mirare că unii dintre antreprenorii străini, sosiți în Republica Moldova, dau bir cu fugiții, iar alții, care pregăteau deja terenul pentru a deschide o afacere, renunță.

Cu toate că investițiile în active imobilizate, bunăoară, au înregistrat o creștere de 2,5% în prima jumătate a anului 2017, ajungând la 6 miliarde 175 de milioane de lei, acest spor se datorează alocațiilor de la bugetul de stat. Totuși, sursele principale de creștere economică durabilă sunt mijloacele plasate din sectorul privat. Or, din acest punct de vedere, lucrurile nu stau bine. Investițiile businessului în activele imobilizante s-au redus în 2017 cu 3,6 la sută față de perioada respectivă a anului trecut, iar vina pentru această scădere o poartă în cea mai mare parte discursul demoralizant al președintelui Dodon.

Șoarecele contagios

Mai pe șleau vorbind, șeful statului, prin declarațiile sale provocatoare, ruinează economia națională. Împiedică sau, în cel mai bun caz, amână crearea unor noi locuri de muncă. Inhibă inițiativa antreprenorilor locali.  Descurajează investitorii străini.

Puciul președintelui confiscă însăși cheia creșterii economice. Nu-i nevoie de vreo forță specială rusă ca să arunce podurile în aer. Răul pricinuit de Dodon e un fapt statistic. Este măsurabil și palpabil, poate fi contabilizat.

În timpul Primului Război Mondial o prezență obișnuită pe front au fost pisicile. Erau folosite pentru a apăra armata de o năpastă care a făcut mai multe victime decât diviziile inamicului. Ele urmau să descotorosească tranșeele și navele de război de șoarecii și șobolanii care mâncau proviziile, rodeau frânghiile și răspândeau boli.