Degeaba se schimbă vremurile: unii rămân cu aceleași obiceiuri proaste sau și mai rău: au în sânge microbi. E și cazul așa-zisului protestatar al așa-zisei opoziții moldovenești, Andrei Năstase. Deși timpurile totalitariste au trecut, Andrei Năstase se ține de scris denunțuri. Pe vremuri mulți scriau denunțuri după ce erau torturați, căci să torni, indiferent de timp, de regim, a fost întotdeauna o rușine, ceva ce era de neconceput de bună voie.

Dar Andrei Năstase nu se ferește de lucrurile rușinoase. Nesilit de nimeni, el toarnă în două direcții, (ministrului Afacerilor Externe din România, Theodor Meleşcanu şi ministrului pentru Românii de Pretutindeni, Andreea Păstârnac) având doi pârâți: ziarul Timpul și Deschide.md. Năstase e nemulțumit că aceste instituții media primesc fonduri din România, dar nu-l laudă pe el, pe acest Prometeu moldovenesc cu apucături de țambalist. Parcă e inutil să-i analizez compunerea, dar totuși n-o pot neglija total. Năstase e indignat că numele lui e asociat cu Usatâi! Păi cu cine să fie, tovarășe, dacă împreună ați sărbătorit la corturi? Nu împreună ați mărșăluit prin Chișinău, nu alături de el ați pus „batista pe țambal”? E jignit că e criticat, el barosanul autodeclarat al „opoziţiei antioligarhice şi autentic pro-europene”. Păi cum autentic proeuropean, parcă batista era pe ţambal? Cu tinerii unionişti bătuţi şi alungaţi de la protestele platformei-partid DA cum rămâne? Năstase e atioligarhic în raport cu Plahotniuc, dar nu când e vorba de naşul său, oligarhul Ţopa.

În fine, mă simt direct vizat când „stuceşte”: „Prin mai multe editoriale ale site-ului www.deschide.md se urmăreşte defăimarea mea, cu mai multe sau mai puţine figuri de stil; unele articole sunt doar ostile, altele de-a dreptul calomnioase”. Şi mai departe în compunere, o minciună: „În acelaşi timp, www.deschide.md nu a publicat niciun articol critic la adresa lui Vladimir Plahotniuc, oligarhul care ţine în captivitate Republica Moldova.” Păi în editorialul meu întitulat Cel mai urât dintre pământeni îl laud pe Plahotniuc? Sau în altele? Dar e inutil să încerc o polemică cu Năstase, mai bine folosesc o figură de stil – cum spune el – că are mintea prea odihnită. Apoi, nici o instituţie de presă nu trebuie să-şi caute justificări faţă de un politician, oricine ar fi el.

Aş vrea totuşi să-l întreb ceva pe acest pretins „lider proeuropean antioligarhic”. Unde era el când regretatul Constantin Tănase înfiinţa Timpul, care era singurul ziar de limbă română ce îl rădea sistematic pe Voronin şi dodonii lui, apărând limba română? Unde era în timpul războiului din Transnistria, când Sorin Bucătaru filma alături de tatăl său, Victor Bucătaru, imagini îngrozitoare despre crimele separatiştilor? Răspunsul se ghiceşte, undeva la călduţ, scriind compuneri.

Făcându-se de ruşine, a câta oară, Năstase ne-a făcut publicitate. Mulţumim! Cu această ocazie îl laud, chiar dacă nu îmi plac cei ca el, care în limbaj argotic se numesc „stukaci”. Sau „ciocănitori”.

Când toată presa te critică, în afară de cea cumpărată de naşul tău, nu înseamnă că presa are o problemă, ci tu. Înainte de somn îi recomand lui Andrei Năstase o lectură: comunicatul Societăţii Ziariştilor din România. Atât.