La mitinguri mergea îmbrăcat în cele mai bune haine ale sale, dar cu ochelari cenușii pe ochi și cu o perucă în cap. Se ferea de camerele de luat vederi și de cunoscuți și căuta vreun tip mai vârtos, în spatele căruia să se pitească. Dar de scandat scanda din toți rărunchii:

-Jos alianța!

-Unde-i miliardul furat?

-Ne vrem țara înapoi!

-Plahotniuc nu uita/

Pușcăria-i casa ta!

La lucru însă, căuta să-și camufleze simpatiile sale politice, pentru a-și putea vinde lustrele. Salariul său depindea în mare măsură de volumul vânzărilor și, de aceea, cu potențialii săi cumpărători refuza să dezbată chestiuni politice, chiar și atunci când aceștia deschideau primii cutia pandorei. Ca să nu-l pârască șefului său, care e democrat și susține actuala guvernare.

Luna asta vânzările i-au mers tare prost și Ghiță se temea că o să rămână fără salariu. De aceea, s-a bucurat foarte tare când i-au trecut pragul magazinului doi tineri și s-a întristat foarte mult când i-a auzit că îl beșteleau pe Dodon. Situația în care se afla îl impunea să fie amabil și să le zâmbească, deși nu-i picase deloc bine la stomac că aceștia îl feșteleau pe Igor Nicolaevici. Fierbea, nu altceva, dar, în același timp, încerca să-și ascundă nemulțumirea, pentru că i se părea că tinerii erau deciși să cumpere ceva.

Ghiță și-a înăbușit iritarea și a început să țopăie în jurul lor, ținându-se după ei ca o umbră și când îi vedea că-și aruncă privirile spre vreo lustră, începea imediat s-o laude. Ar fi stat și în cap numai ca să-i convingă s-o cumpere.

Ion și Mariana au ales o lustră și l-au anunțat că vor s-o cumpere. Era o lustră poloneză. O lustră scumpă, iar faptul că au ales-o anume pe ea l-a bucurat foarte tare pe Ghiță, dar l-a amărât la fel de mult când i-a auzit înnegrindu-l, cu un accent bucureștean, pe Dodon că, pe 24 septembrie, vrea să scoată oamenii în stradă.  

-Tre să fii tare toromac și tâmpit ca să ieși duminică la un miting organizat de Dodon, unde a făcut Ion.

Exclamația tânărului l-a înfuriat pe Ghiță, care plănuia pe 24 septembrie să meargă la Anenii-Noi, la un miting organizat de Dodon, dar și-a camuflat cu dibăcie iritarea. De vândut nu putea să nu le vândă lustra. Le-a vândut-o și le-a împachetat-o și tot numai un zâmbet i-a condus spre ieșire, dar după ce a închis ușa în urma lor, a bolmojit în pumni:

-Jos alianța!

-Unde-i miliardul furat?

-Ne vrem țara înapoi!

-Plahotniuc nu uita/

Pușcăria-i casa ta!

Și iar.

-Jos alianța!

-Unde-i miliardul furat?

-Ne vrem țara înapoi!

-Plahotniuc nu uita/

Pușcăria-i casa ta!

Tinerii erau departe și magazinul era pustiu și Ghiță ba se bucura că a vândut în sfârșit o lustră ba iar începea să scandeze lozincile pe care le striga la orice miting și pe care avea de gând să le strige și în duminica asta, la Anenii-Noi.

 

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare