De fiecare dată când Dodon spune ceva despre români, trebuie să-ţi ciuleşti urechile, preşedintele mancurt sigur are undeva prin pantaloni şi o petardă, sigur ceva pute. De obicei pur şi simplu vrea să fure sau să confişte, când nu face bulbuci direcţionaţi de Kremlin.

Pentru Dodon şi socialiştii lui Moldova nu e Moldova noastră, ci e un raion al Rusiei, o „fazendă”, nici măcar o gubernie. „Iubesc Moldova” a lui Dodon, după cum am mai spus, poate fi lejer „Iubesc halvaua” sau „Iubesc siliodka şi stopidiseat”. Ștefan cel Mare este pentru el doar un pretext de-a își arăta slănina statalistă și a promova aberațiile pe care ni le prezintă ca „istoria Moldovei”. Dodonul nu se sfieşte nici să apară cu flori la bustul lui Grigore Vieru, poetul care i-ar da cu florile cu ghimpi în cap, dacă ar putea.

Exact aceeaşi senzaţie de greaţă am avut când am văzut că socialistul reacţionează la controversata nouă lege a educaţiei din Ucraina, cea care vrea să îngrădească drepturile minorităţilor de a studia în limba maternă. Dodon se vrea un apărător al moldovenilor ŞI românilor: „Îmi exprim îngrijorarea pentru soarta comunității deosebit de largi de români și moldoveni care locuiesc pe teritoriul Ucrainei.

Una dintre rigorile de bază ale democrației este protecția drepturilor minorităților etnice, toleranța față de cultura și tradițiile conaționalilor, respectul față de dorința lor de instruire a copiilor în limba maternă.

Majoritatea absolută a țărilor care sunt polietnice și multiculturale se străduiesc să asigure respectarea acestor drepturi. În acest context, îmi exprim îngrijorarea pentru situația comunității deosebit de largi de români și moldoveni care locuiesc pe teritoriul Ucrainei, o comunitate care în prezent riscă să fie supusă unui proces de deznaționalizare printr-o lege nedreaptă impusă la Kiev.

Noua Lege a Educației adoptată de Rada de la Kiev va duce la desființarea sistemului de învățământ în limba maternă pentru minoritățile etnoculturale din Ucraina. Există deja numeroase reacții din partea românilor și moldovenilor localizați în Ucraina, precum și din partea altor grupuri etnice, care solicită ajutorul statelor vecine și al organizațiilor internaționale și cer luarea unei atitudini cât mai grabnice în acest sens.

Le înțeleg temerile, sunt alături de ei și, ca președinte al Republicii Moldova, vin cu un apel către autoritățile de la Kiev să-și reconsidere noile politici în adresa minorităților etnoculturale și le amintesc că în Moldova sunt respectate drepturile comunității ucrainene și există mai multe școli cu predare în limba ucraineană. Solicit o abordare la fel de constructivă din partea statului vecin.

Sper foarte mult că actuala conducere politică de la Kiev conștientizează efectele negative ale respectivei legi și va lua măsurile cuvenite pentru a se renunța la ea. Mizez pe o decizie înțeleaptă a colegilor ucraineni, în numele bunelor relații interetnice din Ucraina, dar și în numele bunelor relații cu statele care au diaspore importante pe teritoriul ucrainean.”

Dacă tot e mare „prieten” şi al României, şi al Ucrainei, Dodon îşi imaginează că poate schimba ceva în ţara în care nu e binevenit, mai mult, că poate ajuta românii. Noua lege ucraineană a educaţiei e, aşa cum bănuiam, doar un pretext pentru a spune că românii nu-s tot una cu moldovenii, că există limbă moldovenească, că indiferent de dispută el va fi întotdeauna pe baricada lui Putin. Subiectul e deosebit de delicat şi de puturos pentru că românii din Ucraina au multe probleme mai vechi, dinaintea acestei legi care vrea să le taie din drepturi. Anume cei ca Dodon i-au împărţit pe românii din Ucraina în români şi moldoveni, de parcă ar fi vorba de două minorităţi diferite. Fiind separaţi, românii nu mai au aceiaşi putere, forţa lor e pulverizată. Înainte de a rezolva ceva în deplasare, Dodonul trebuie să-şi rezolve problemele acasă, ceea ce probabil nu se va întâmpla niciodată, pentru că Putin, stăpânul său, nu va juca niciodată cu Moldova când în turneu va fi şi Rusia.

Când Dodon te apără, vrând-nevrând îţi aminteşti de mirosul verzei murate la început de vară: trebuie s-o scoţi din beci şi s-o arunci la gunoi. Când vezi astfel de ştiri îţi dai seama şi de ce mulţi le spun jurnaliştilor noştri „jurnaliuji”. Totuşi subiectele despre ce scriu ei de parcă ar cunoaşte (Plahotniuc, Dodon, nunţi…) – trec, iar stoner metalul rămâne.

PS: Pentru „pisariu” lui Dodon: conaţionali nu înseamnă concetăţeni.