Rada Supremă a adoptat marți, chiar în deschiderea noii sesiuni parlamentare, o nouă Lege a Educației care i-a scos din minți pe inamicii din est și, în același timp, le-a zdrobit inima prietenilor sau potențialilor aliați din vest ai Ucrainei. Documentul introduce instruirea în școli și universități exclusiv în limba oficială a țării.

Singur împotriva tuturor

Legea 3419-D, votată la Kiev, lichidează învățământul în limba maternă pentru minoritățile etnice, școala devenind obligatorie în limba ucraineană. Astfel, se prevede,  vorbind pe șleau, închiderea, alături de școlile ruse, a școlilor românești, poloneze și ungurești. Provizoriu, sistemul de învățământ în limba română sau în limba altor minorități va fi menținut doar în clasele primare. În clasele medii se va păstra predarea numai a limbii române, nu și predarea altor materii în română.

Reforma a stârnit deja  reacții furibunde la Moscova și proteste vehemente  la Varșovia, Budapesta, București și Chișinău. Cazul este taxat de presa internațională ca fiind un gest scandalos și inamical față de țările care au sprijinit puternic și necondiționat Ucraina pe durata conflictului ei cu Rusia. 

Pentru prima oară de la anexarea Crimeii și invazia rusă în Donbass încoace, Kievul s-a pomenit pe plan internațional singur împotriva tuturor. Supuși de trei ani de zile unei propagande deșănțate din răsărit, ucrainenii au devenit astăzi ținta unor critici necruțătore din partea vecinilor din apus. Și nici nu-i de mirare. Comunitățile românilor, polonezilor, bulgarilor și ungurilor sunt numeroase și, luate laolaltă, numără circa un milion de persoane.

Primul-ministru al României,  Mihai Tudose a cerut joi, in ședința de Guvern, ca autoritățile de resort  să se ocupe cu prioritate de situația românilor din Ucraina. Secretarul român de stat, Victor Micula, se va deplasa la Kiev săptămâna viitoare pentru a discuta situația minorității românești. Premierul moldovean Pavel Filip a abordat chestiunea școlilor cu predare în limba română la întrevederea cu omologul său ucrainean Volodimir Groisman.

Unde dai și unde crapă

Este limpede că noua lege ucraineană a educației este îndreptată preponderent împotriva școlilor ruse. Dacă acestea nu ar împânzi  toată țara, de la Lvov până la Harkov, instruirea în limba poloneză, română sau maghiară ar fi, probabil, lăsată în pace. Cum însă legea nu poate fi selectivă, sub tăvălugul ei, alături de minoritatea rusofonă, s-au pomenit și celelalte comunități naționale.

Ucraina, orice s-ar spune, deși are origini ancestrale în Rusia Kieveană, este totuși o națiune culturală tânără care își târâie după ea depresiile, complexele și frustrările istorice, pricinuite de îndelungata ocupație rusească. Are astăzi șansa să se afirme doar prin limba ucraineană puternic marginalizată sub țarism și bolșevism. Tocmai de aceea, de la proclamarea independenței încoace, cu anumite intermitențe, depune eforturi susținute pentru a elimina consecințele nefaste ale rusificării.

Problemele Ucrainei în multe privințe se aseamănă cu cele ale Republicii Moldova, unde  dominația lingvistică rusească, impusă de ocupația țaristă și cea sovietică, se resimte și în zilele noastre, provocând derută identitară. Până în 1991, precum se știe, româna era limba conversațiilor din stradă și de la bucătărie. În Chișinău, oraș cu o populație preponderent românească, majoritatea covârșitoare a școlilor și instituțiilor preșcolare era cu predare în limba rusă.

Cu toate că în ultimul timp lucrurile s-a schimbat în bine, efectele deznaționalizării și rusificării de altădată n-au fost depășite în deplină măsură. Potrivit recensământului din 2014,deși etnicii ruși constituie aproximativ 4 la sută din totalul populației, 14 la sută dintre moldoveni posedă doar limba rusă, iar pentru 16 la sută aceasta este a doua limbă vorbită.

În conformitate cu mai multe acte internaționale, minoritățile etnice au dreptul la educație sau la comunicare în limba maternă. Abuzând de acest principiu, mai multe comunități din Republica Moldova, după cum ar fi cea găgăuză, bulgară sau chiar ucraineană, revendică studiile nu în limba lor maternă, ci în rusă, ceea ce îi asigură celei din urmă un mediu de întrebuințare foarte extins, mult peste nevoile minorității ruse propriu-zise.

Generozitatea ți se va întoarce însutit

Cam aceeași situație e în Ucraina, unde autoritățile caută să protejeze limba oficială a statului în fața unei prezențe mai mult decât confortabile a limbii ruse. Privită din acest unghi, legea 3419-D, care introduce învățământul în școli și universități exclusiv în limba ucraineană, pare să fie la prima vedere un pas logic pe care l-au mai făcut și alte națiuni în devenire.

Mai cu seamă că dreptul internațional cere ca limba minorității să fie subiect de studiu și nu neapărat limbă de instruire. Din acest punct de vedere,  Parlamentul de la Kiev, votând legea 3419-D, formal vorbind, n-a încălcat drepturile minorităților. Acest fapt însă, firește, nu are cum să-i consoleze pe românii, polonezii, ungurii sau bulgarii din Ucraina.

În plus, există și factorul geopolitic pe care nicio țară, oricât de preocupată ar fi de promovarea culturii și conștiinței naționale, n-are cum să-l desconsidere. România, de exemplu, oferă ungurilor, ucrainenilor, bulgarilor și altor comunități mai multe privilegii decât cere Declaraţia ONU cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice. Bucureștiul se îngrijește nu doar de nediscriminarea, ci și de dezvoltarea lor culturală. Tuturor minorităților le este asigurată o reprezentare minimă în Parlament. Comunitățile mai numeroase  dispun de școli în care disciplinele sunt predate în limba lor maternă. La fel procedează Spania, Cehia, Slovacia, alte state europene.

Ucraina , în condițiile invaziei ruse, nu-și poate permite luxul să se certe cu vecinii din Vest. România, Ungaria, Polonia, în actualele împrejurări, sunt aliații ei naturali. Iată de ce Kievul are chiar mai multe motive decât alte state să supraliciteze în relațiile cu minoritățile sale naționale.

Generozitatea i se va întoarce însutit. Chiar mai mult decât atât. Și din contră. Restricționarea drepturilor minorităților este nu doar contraproductivă, ci și periculoasă, întrucât va conduce la învrăjbirea lor, la accentuarea tensiunilor sociale.  

Nu spune nimeni să nu promoveze Ucraina limba și cultura națională, să nu-și consolideze cu fermitate și consecvență statul unitar. Dar nu cu prețul strâmtorării comunităților  etnice. Ele trebuie să beneficieze de educație în limba maternă. Loialitatea lor este vitală pentru fortificarea națiunii ucrainene, pentru supraviețuirea ei în fața agresiunii ruse.

Pariul strategic al Kievului cu Occidentul îi dictează să se bazeze pe SUA și pe țările Uniunii Europene.  Însă drumul său spre UE trece prin Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia și România.  Iată de ce parteneriatul cu aceste țări este indispensabil pentru Ucraina. Regimul Putin este efemer. Vecinătățile rămân.