Pe 31 august toată Moldova şi România a serbat Limba Română. A fost plăcut să vezi că la Căuşeni, Ştefan Vodă, Bucureşti, Chişinău, oamenii simţeau la fel. În Basarabia totuşi a fost mult mai intens: nu neapărat pentru că am iubi noi mai mult limba română decât românii de peste Prut, ci pentru că limba română mai e la noi cenuşăreasă, mai pare a fi în ilegalitate, de multe ori e neglijată, deşi e limba majorităţii, e „de stat”. Totuşi se mai întâmplă ca în Chişinău, într-un loc public, să nu ţi se răspundă în română şi dacă nu ştii altă limbă (adică rusa) nu te poţi descurca. Limba română e mai iubită la noi şi pentru că e stâlcită, i se ia statutul de limbă şi i se spune altfel: „moldovnească”. Şi e numită (în anumite zone rurale a numi înseamnă a înjura) nu doar de nebuni (sau?), ci de preşedintele ţărişoarei Dodon, de babacul Voronin – ex-preşedinte, de Marian Ilici Lupu (Din punct de vedere ştiinţific sunt un bou – Constantin Tănase).

Nu cred în numere, dar în Constituţia Republicii Moldova 13 chiar e articolul dracului. Pentru că în el scrie: „(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine”. Deşi Curtea Constituţională a hotărât:  „1. În sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. 2. În cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova”. Iar în Declaraţia de Independenţă scrie de limba română, nu „de stat” sau „moldovnească”.

Articolul 13 îi legitimează pe „svarşişi” rataţi să-şi bată joc de limba română, cum a făcut ieri Dodon. În reţelele de socializare majoritatea politicienilor nu sunt atât de bătuţi în cap, recunosc că e vorba de limba română. Atunci de ce mai e lăsat în Constituţie? E justificată reacţia lui Doru Dendiu, care a scris chiar de Ziua Limbii Române:           

„Frumoasă interpretarea familiei Candu, dar m-aş foarte tare bucura ca domnul preşedinte să o interpreteze şi în Parlament. Nu poezia, ci modificarea art 13 din Constituţie, în conformitate cu Hotărârea dată de Curtea Constituţională.

Frumoasă şi scrierea domnului preşedinte Plahotniuc: "Ziua de 31 august ne aminteşte, an de an, că istoria moldovenilor s-a scris în aceeaşi limbă, limba română".

Şi mai foarte tare m-aş bucura să coordoneze în Parlament modificarea menţionată mai sus.

Atât.”

Mă alătur îndemnului făcut de Doru Dendiu. Nu mai mimaţi că sunteţi europeni. Fiţi.