Fiind în Ucraina, m-am gândit mult la semnificația cuvântului naționalism. Am discutat despre asta cu Moni Stănilă, Victor Țvetov și Ghenadie Popescu. Ajuns acasă, m-am uitat în dicționar.

DEX-ul online spune:

NAȚIONALÍSM s. n. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în sec. XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. Nationalisme.

Sursa: DEX ‚09

NAȚIONALÍSM s. n. Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale. [Pr.: -ți-o] – Din fr. Nationalisme.

Sursa: DEX ‚98 (1998)

NAȚIONALÍSM s. n. (Uneori determinat de «burghez») Ideologie și politică reacționară care susține interesele burgheziei exploatatoare, prezentîndu-le ca interese ale întregii națiuni, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare, instigînd la ură națională, la asuprirea altor națiuni sau a minorităților naționale.

Sursa: DLRLC (1955-1957)

NAȚIONALÍSM s.n. Ideologie și politică care urmărește întreținerea izolării și ațâțarea neîncrederii și urii între diferite naționalități. ♦ Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. Nationalisme].

Sursa: DN (1986)

NAȚIONALÍSM n. Atitudine care are în vedere, în primul rând, apărarea drepturilor și aspirațiilor naționale (însoțite, în anumite împrejurări, și de xenofobie). [Sil. -ți-o-] /<fr. Nationalisme

naționalism n. caracter propriu unei națiuni.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

  • naționalízm n. (d. național). Caracteru de a-țĭ ĭubi națiunea ta, patriotizm.

Sursa: Scriban (1939)

NAȚIONALÍSM (‹ fr. {i}) s. n. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, cu diferite accepțiuni, în funcție de condițiile istorice și de obiectivele forțelor politice. În sec. 18-20, n. a contribuit la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale, mai întâi în Europa, iar apoi în Africa, Asia și America Centrală. În cursul dezvoltării sociale, n. s-a manifestat și se manifestă cu exaltare excesivă a superiorității unei națiuni față de altele și sub forma exclusivismului național în raport cu alte naționalități, îmbrăcând adesea forme de șovinism, rasism și hegemonism, care au condus la crearea premiselor izbucnirii unor conflicte interne și interstatale.

Sursa: DE (1993-2009)

Da, e un cuvânt destul de controversat. Mă pufnește râsul pentru că și în textele despre mine cel mai des apare termenul de controversat, deși mie mi se pare că sunt un om absolut normal, fără nimic ieșit din comun.

Moni spunea că naționalismul are nuanțe diferite în locuri diferite. Contează foarte mult țara, regiunea. În unele locuri e stupid, în altele – necesar. Victor și Ghenadie au observat că deși în ultimii ani există solidaritate între ucraineni și moldoveni, vecinilor noștri le face o mare plăcere să spună bancuri despre noi. Ceea ce și s-a întâmplat în momentul în care am luat un taxi. Dar, oricum, concluzia taximetristului a fost că suntem în general diferiți, ceea ce nu e rău, iar Bugeacul e o amestecătură dintre ucraineni, moldoveni, bulgari și găgăuzi.

În Ucraina, Bugeac, am văzut doar latura pozitivă a naționalismului. Cum spuneam într-un text anterior, am văzut oameni cu tricouri cu Ucraina, cu stema tatuată pe piept. Dacă acum câțiva ani nu auzeai limba ucraineană, doar rusa, acum mulți localnici îți răspund în ucraineană, chiar dacă le vorbești în rusă. Naționalismul lor e un fel de apărare față de invazia armatei ruse din Crimeea și Donbas, ține foarte mult și de redescoperirea propriei identități. Deși am mai citit texte despre o formă de naționalism agresiv în Ucraina, eu n-am văzut așa ceva.

Naționalismul în România este destul de stupid. Primul lucru care îmi trece prin cap e Corneliu Vadim Tudor, apoi pastiluțe, apoi Gheorghe Funar. A fi român în România e o normalitate, nu trebuie să faci nici un efort, identitatea nu e în pericol. Naționalismul e firesc doar în raport cu românii din Serbia, Basarabia, Ucraina. În rest, să lupți cu ungurii sau cu sașii când ei nu-ți amenință deloc identitatea e o mare prostie.

Naționalismul… în Moldova e de mai multe feluri. Seamănă cu cel ucrainean, ține de redescoperirea identității, când încă foarte mulți se declară moldoveni, ca ceva diferit de români. Pe de altă parte conflictul cu armata rusă din Trasnistria deși e amorțit, încă mocnește. A fi naționalist în Moldova e firesc, absolut normal, când președinte e un mancurt ca Dodon, iar în parlament sunt deputați ca Voronin, Lupu, Zina Carabina, Bătrâncea etc.

A fi naționalist în SUA e cretinism, țara fiind compusă din toate neamurile lumii. Pentru așa cazuri s-a inventat alt termen: patriotism. Hitler a distrus naționalismul german. Le-a furat nemților dreptul de a fi mândri de identitatea lor.

Mi-aș dori foarte mult ca și în Moldova naționalismul să devină cândva un fenomen prostesc. Asta ar însemna că ne-am găsit liniștea în raport cu propria identitate, că nu mai suntem majoritari-minoritari. Dar mai e mult până acolo. Unii încă vor să ne mai bage pe gât alfabetul chirilic, discută despre cum ar trebui să ne zică, de parcă n-are nici o importanță ce credem noi, cum ne simțim, cine suntem.