Lucrarea Istoria Spionajului Sovietic (Istoria Sovetskoi Razvedki) are un motto pe cât de impertinent, pe atât de relevant: „Spionajul capitalist raportează istoria, noi o creăm”. Acest enunț, după cum observă istoricul Constantin Troncotă, este esențial pentru înțelegerea funcțiilor și rolului serviciilor ruse de intelligence care s-au folosit de separatismul inspirat tot de ele pentru a rescrie cursul evenimentelor din Republica Moldova în funcție de interesele strategice și cele de moment ale Kremlinului.

O bombă cu ceas

Cu toate că noua agitație autonomistă din sudul Republicii Moldova pare una eminamente indigenă, îndărătul ei se ițește laba ursului. Este vorba nu de ciuperca aurie de coral cu același nume, numită și barba țapului, ci de proverbiala deja mână invizibilă, dar lungă a Lubeankăi.

De la un timp încoace, la Comrat s-au pus în mișcare o serie de elemente radicale care cer insistent Chișinăului extinderea autonomiei găgăuze. Avem de a face de fapt cu niște pretenții de natură separatistă care au apărut la prima vedere de nicăieri și, pe neprins de veste, s-au dovedit a fi în asentimentul lui Pirkka Tapiola, șeful delegației UE în Republica Moldova.

Astfel, reprezentantul Bruxellesului la Chișinău, oricât ar părea de paradoxal, a ajuns să încurajeze un model de autonomie care este în contradicție cu principiile europene ale descentralizării și subsidiarității. În conformitate cu uzanțele UE și Carta Europeană a Autonomiei Locale, toate regiunile sunt egale în drepturi indiferent de limba vorbită sau apartenența națională a cetățenilor. Administrațiile teritoriale nu sunt subordonate direct administrației centrale, nu au o coloratură etnică și se bucură de o largă independență pe planul politicilor fiscale, economice și culturale.  

Excepții se fac în unele țări doar pentru provinciile istorice consacrate de genul Cataloniei în Spania sau Scoției și Irlandei de Nord în Regatul Unit, unde există autonomii naționale. Totuși, majoritatea statelor europene (Franța, Italia, Germania etc.), până și cele cu regimuri federale, nu tolerează regiuni create pe principii etnice. Din aceleași motive, de altfel, și România nu acceptă pretențiile unor forțe politice de a forma o autonomie a așa-zisului Ținut Secuiesc.

Privită din acest unghi, constituirea autonomiei găgăuze în anii 1990 a fost o eroare gravă. Creată împotriva spiritului european, UTA Gagauz Yeri s-a transformat într-o bombă cu ceas al cărei detonator se află în mâinile Moscovei. Rusia s-a folosit mereu de acest fapt pentru a șantaja Republica Moldova cu destrămarea teritorială.

Gafele lui Tapiola

Nu e pentru prima oară, în treacăt fie spus, când șeful delegației UE la Chișinău dă cu oiștea în gard. Anterior, precum se știe, deja după anexarea Crimeii, el a desconsiderat pericolul pe care îl comporta propaganda rusă pentru Republica Moldova și nu a susținut proiectul de lege privind combaterea ei. Mai mult decât atât. Tapiola asmuțise și o parte a societății civile împotriva acestei inițiative legislative.

Tot el declarase că Republica Moldova nu trebuie să meargă nici spre vest, nici spre est, ci doar înainte, fapt ce a generat o confuzie geopolitică primejdioasă chiar pe segmentul pro-occidental al eșichierului politic. Nu e de mirare că unii politicieni au îndemnat să pună „batista pe țambal” pentru a ascunde coardele obiectivului național al integrării europene. S-a ajuns până într-acolo încât  aceștia s-au arătat dispuși să colaboreze sau chiar să împartă puterea cu formațiunile putiniste.

Ulterior, ce-i drept, Tapiola și-a revizuit poziția. El astăzi, de exemplu, recunoaște că anume propaganda rusă a prăbușit încrederea populației în UE. Nu-i exclus ca în viitor să-și pună cenușă pe creștet și să își ceară scuze pentru gafele monumentale legate de Găgăuzia. Numai că va fi târziu. Trenul va pleca din gara. Răul autonomizării sudului ar putea să arunce în aer integritatea teritorială a Republicii Moldova.

Tapiola și alți experți europeni au mușcat, de fapt, momeala Moscove care îi folosește  pe post de idioți utili. Poziția adoptată de șeful Delegației UE îi vine astăzi ca o mănușă lui Putin care, potrivit unor atente analize internaționale, nu oprește, ci dimpotrivă, intensifică războiul său ascuns împotriva Ucrainei.

Rusia tânjește după gurile Dunării

------------Publicația americană The Wall Street Journal a inserat la 14 iulie un articol temeinic documentat „Noua și periculoasa doctrină ucraineană a lui Putin” în care arată că Rusia la ora actuală trimite în Donbass  nu doar militari, ci și manageri care preiau controlul asupra obiectivelor strategice, resurselor economice și fluxurilor de capital. În același timp, președintele rus, care uneori dovedește o sinceritate dezarmantă, în cadrul unei recente întâlniri cu metalurgiștii din regiunea Belgorod a declarat cu nonșalanță că Ucraina trebuie tratată cu  multă răbdare. Potrivit lui, situația ei economică se înrăutățește pe zi ce trece, iar veniturile orașului Harkov au ajuns să fie de două ori mai mici decât cele ale Belgorodului.

------------Cu alte cuvinte, Kremlinul urmărește sleirea de puteri a Ucrainei, accentuarea fragilității acesteia pentru a o face țăndări. „Novorusia”, un proiect expansionist, eșuat în 2014, continuă să rămână o prioritate pentru Putin. „Strategia pe care se bazează  politica de securitate a Rusiei este să se apropie de gurile Dunării”, consideră fostul director al SRI, George Maior. Iar acest fapt înseamnă că printre țintele Moscovei se numără Transnistria și Găgăuzia.

Să nu uităm că realizarea planului „Novorusia” acum trei ani a început cu înființarea de către serviciile de informații ale Rusiei în regiunea Odessa a unui clandestin „Consiliu Popular al Basarabiei”. Acesta urmărea formarea unei noi enclave filoruse din care să facă parte și regiunea găgăuză din Republica Moldova. La 2 februarie 2014, agenții Moscovei au incitat spiritele la Comrat, provocând un referendum secesionist care ulterior s-a dovedit a fi un fel de training pentru plebiscitul ilegal din Crimeea.

Riscurile în sudul Republicii Moldova rămân și în prezent extrem de ridicate. Războiul ascuns al Kremlinului nu a încetat. Bătălia lui pentru Novorusia este reluată de la capăt.

În regiunea găgăuză se înregistrează intensificarea așa-ziselor măsuri active ale spionajului rus care, prin dezinformare, inițiative provocatoare și declarații belicoase caută să remodeleze iar istoria Republicii Moldova. Facilitate de corupția unor birocrați locali, de inconștiența unor experți naționali sau internaționali,  jocurile  Moscovei de la Comrat se constituie într-o  amenințare majoră și pentru Chișinău, și pentru Kiev.