Tipul ăla lovind-o cu picioarele în burtă, în troleibuz, pe tânăra taxatoare, îmi părea a fi foarte cunoscut, la fel ca și amicul său, care împărțea pumni călătorilor care au sărit s-o apere pe biata femeie. Oare de unde-i știam? Nu-mi aminteam de unde, dar îi știam de undeva. Deodată, mâna cu care țineam cafeaua a început să-mi tremure și o parte din conținutul ei mi l-am vărsat pe pantaloni. Mă sufocam, așa cum mă înăbușeam ieri în parc, pe malul lacului de dincolo de podul de la Petricani, când m-am suit într-un copac și am dezlegat de pe o creangă drapelul separatiștilor ruși din Donbass pe care te miri cine-l arborase acolo și am auzit două glasuri iritate, suprapunându-se:

-Leagă drapelul la loc, bă!

Doi tipi ieșiți dintr-un Jeep fumuriu îmi strigau în cor să leg drapeul la loc.

-Noi l-am arborat, da tu îl dai jos?! Căzătură ce ești, răcneau ei , în timp ce alergau spre copacul din care coboram eu.

Am sărit pe pământ și am urcat pe bicicletă și am început să pedalez ca un nebun pe cărarea ce mă ducea spre lac. Dar tipii s-au suit în mașină și au început să mă urmărească pe patru roți. Mai aveau un pic și dădeau peste mine și atunci mi-am abandonat bicicleta în mijlocul cărării și am plonjat în apa rece a lacului, unde s-au zorit să intre și cei doi, strigându-mi că pentru ceea ce am făcut o să mă înece în lac. Strigau și râdeau. La înotat însă eu mă pricep foarte bine și în doi timpi și trei mișcări m-am distanțat de ei și am ajuns pe celălalt mal,  unde m-am ascuns în niște tufișuri ghimpoase, de unde-i urmăream asfixiindu-mă. Ajunși la mijlocul lacului, cei doi tipi s-au întors îndărăt.

-Bine măcar că nu le-am dat drapelul separatiștilor ruși din Donbass, mi-am zis eu și l-am îngropat în nisip. Pe celălalt mal al lacului am auzit huruitul unei mașini. Cei doi goneau cu mașina pe malul lacului, făcând viraje amețitoare și cotind când la dreapta când la stânga.

Apoi s-au cărat, și eu m-am putut întoarce îndărăt. Când mi-am văzut bicicleta făcută pilaf, am înțeles ce era cu virajele alea amețitoare. Tipii au trecut cu mașina peste bicicleta mea, până mi-au turtit-o cu totul. Probabil, la fel ar fi făcut și cu mine, dacă nu le-aș fi scăpat din mâini.

Ieșind din parc, am dat peste o gunoiște unde mi-am aruncat bicicleta strivită.

Mâna cu care țineam cafeaua îmi tremura tot mai tare.

Nenorociții ăia care au lovit-o pe biata taxatoare cu picioarele în burtă erau tipii ăia doi care ieri au arborat drapelul separatiștilor ruși din Donbass pe un copac din parcul „La izvor”.

 

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare