Din prima clipă de când a văzut-o  îmbrăcată într-o minijupă de blugi care abia de-i acopereau bucile pârjolitoare și în niște colanți roșii orbitori, care-I plesneau pe coapsele pline, a înțeles că a ieşit la agățat. Văzând-o și cu un baston în mână și cu niște ochelari negri pe nas, a mai înțeles că fata era orbă. Bocănea cu bastonul în fața ei căutând disperată următoarea treaptă a scărilor de marmoră a gării din Novaia- Kahovka. Posibil, să fi sosit dintr-un sat de lângă oraş.

Nu mai întâlnise până acum prostituate oarbe, asta era prima și era a dracului de ispititoare.

Soldatul rus simți o poftă nebună s-o aibă și, de aia, alergă glonț spre ea și puse piciorul pe treapta pe care fata ar fi vrut să coboare. Ea îl simți și își retrase bastonul, lipindu-l de coapsa ei dreaptă, înnebunitor de frumoasă, iar capul și-l întoarse spre el și-l fixă insistent cu ochelarii ei negri, de parcă l-ar fi văzut, dar el știa că nu avea cum, fiindcă fata aia atât de atrăgătoare era nevăzătoare.

Cu automatul în mână, o măsură din cap până în picioare și o găsi și mai seducătoare. Voia s-o aibă chiar acum, pe loc, dar nu știa unde s-o ducă. Doar n-o s-o ducă în buda din gară? El se dădu și mai aproape și-i puse o mână pe fund și ea nu-i respinse mâna. Fundul îi ardea, de parcă ar fi pus mâna pe o plită încinsă. Soldatul o apucă de braț și o trase după el.

- Unde vrei să mă duci?
- Oriunde, doar să ți-o trag. Să zicem, în gangul din dreapta. Sau în buda din gară.
- Dar de ce în gang sau în buda din gară și nu la mine acasă?
- Dar stai departe?
- Uite, în blocul ăla de peste drum de gară, îi spuse ea, cu capul în pământ.
- Tu trăiești singură?
- Da.
- Atunci haidem, fu de acord soldatul și o apucă pe oarbă de braț și se porniră în direcția pasajului, pe care rula o coloană de tancuri rusești. Fata pășea pe trotuar ca pe ouă temându-se să nu calce în una din gropile apărute în urma exploziilor. Soldatul o conducea cu îndemânare printre ele, reușind să le ocolească pe toate.

Odată ajunși la ea, fata merse să-i pregătească ceva de mâncare, iar el se duse să facă un duș. Kalașnikovul și-l luă cu el înăuntru, sprijinindu-l de ușa băii.

Ea puse ibricul la fiert. Dintr-o cutie de somnifere deșertă pe masă patru pastile și le pisă într-o farfurioară, iar pelteaua aia albă o vărsă în cafea, mestecând-o meticulos cu lingurița.

Când soldatul ieși din baie, ea îl servi cu ochiuri prăjite și cu cafea și se retrase în baie, ca să se spele și ea, cu toate că el nu voia s-o lase, dar insistă fata. Până la baie ajunse bocănind cu bastonul în podea.

El înghiți ouăle și cafeaua cât ai zice pește și bocăni în ușa de la baie, rugându-l să-l lase și pe el înăuntru, dar fata nu vru și-i ceru să-l aștepte în pat.

- Eu nu mai am răbdare. Cât te poți spăla atâta?
- Ies imediat, îi promise fata și opri apa.

El auzea cum ștergarul îi atingea pielea, uscându-i spatele sau sânii. Fata deschise ușa și ieși în hol învăluită într-un nor de aburi, din care el o extrase și o cără în brațe în dormitor. O culcă cu pe pat și se întinse ca o zăpadă peste ea, pătrunzând-o cu poftă.

Ejaculă și adormi.

Fata ieși de sub el și-l răsturnă pe spate. Lipăi până la noptieră, de unde scoase două perechi de cătușe, cu care îi legă mâinile și picioarele de corlatele patului. Băiatul continua să doarmă. Ea ieși din dormitor și se întoarse în bucătărie ca să prepare un borș ucrainean. Luă dintr-un dulap un fund de lemn și tăie pe el patru cepe și doi morcovi și le aruncă în cratiță. Mărunți, prin răzătoare, o sfeclă roșie, și o răsturnă în borș. Apoi se întoarse în dormitor și-l înveli pe soldat cu o plapumă. Luă kalașnikovul rezemat de pat și-l ascunse în dulap. Uniforma lui soldățească i-o aruncă în pubelă și închise capacul.

Soldatul se trezi spre seară și descoperi că nu se putea da jos din pat.

Ea stătea așezată pe un scaun cu o farfurie cu borș în mână și voia să-l hrănească, dar el refuză.

- Tu nu ești oarbă?
- Nu.
- Și de ce mi-ai încătușat mâinile și picioarele?
- Așa trebuie.
- Nu vrei să-mi explici.
- Nu sunt obligată.
- Da de unde ai cătușele astea?
- Nu-i treaba ta.
- Dar de ce m-ai încătușat?
- Încă nu-i momentul să-ți spun.
- Dar ai să-mi spui?
- Sigur.
- Dar când?
- La un moment dat.
- Adică nu acum?
- Nu.
- Dar când?
- După ce vei mânca.
- Dar eu nu vreau să mănânc, eu vreau să știu de ce m-ai legat de mâini și de picioare de corlatele patului ăsta.
- Pentru că așa am crezut eu că e mai bine.
- Să înțeleg că m-ai luat prizonier?
- Ai înțeles bine.
- Dar de ce?
- Mănâncă și îți spun.
- Poate borșul ăsta-i otrăvit.

Mănâncă și ea. O lingură, două, trei, patru.

- După cum vezi, nu am pus otravă în el.
- Dar somnifere în cafea ai pus?
- Am pus.
- Dar de ce?
- Altfel, cum te-aș mai fi putut lua prizonier, căci tu ești mai puternic ca mine?
- Da, nu aveai cum. Aha, acum înțeleg de ce ai făcut-o tot timpul pe oarba.
- De ce?
- Ca să-mi adormi vigilența.
- Ca să nu-ți pui nici o întrebare.
- Ce fel de întrebare?
- Unde te duc, de exemplu.
- Tu mi-ai spus că mă duci la tine acasă și eu te-am crezut din prima.
- Dar dacă nu eram oarbă oare mă mai credeai?
- Nu.
- Ei vezi.
- Adică asta nu e casa ta?
- E a mea.
- Sigur?
- Sigur.
- Tu ești partizană?
- Nu-s partizană, dar cunosc mulți partizani și cu unii dintre ei comunic zilnic.
- O să-i chemi aici?
- Nu.
- Tu m-ai luat prizonier ca să mă ucizi?
- Nu.
- Așa spun toți la început.
- Nu, nu vreau să te ucid, cu toate că...
- Cu toate că ce?
- Am ucis câțiva soldați.
- Câțiva soldați?
- Da.
- Câțiva soldați ruși?
- Da, firește că ruși.
- Unde?
- În casa asta.
- După ce mai înainte de asta i-ai adormit?
- Da, după ce mai înainte de asta i-ai adormit.
- Înseamnă că vrei să mă ucizi și pe mine.
- Depinde cum ai să te porți.
- Ce vrei să spui cu asta?
- Dacă ai să urli și ai să chemi ajutor?
- Atunci tu ai să mă ucizi?
- Da.
- Și nu te temi că împușcăturile vor fi auzite din stradă?
- Până acum, nimeni nu le-a auzit.
- Dar, poate că tocmai când tu mă vei împușca va trece o patrulă pe stradă și le va auzi.
- Eu, de regulă, pe ceilalți i-am împușcat noaptea târziu, când nici naiba nu trecea pe stradă.
- Poate, acum va trece.
- Atunci pot să-ți spintec gâtul sau să-ți înfig un cuțit în inimă.
- Ai putea tu face asta?
- Da.
- Tu, o ființă atât de gingașă și nevinovată?
- Am fost gingașă și nevinovată până la război.
- Deci ești partizană.
- Parcă ți-am spus că nu-s.
- Atunci de ce vrei să mă ucizi?
- Și de ce crezi că vreau să te ucid?
- Oare nu mi-ai spus chiar tu asta?
- Nu-mi amintesc.
- Dar de ce atunci mi-ai legat mâinile și picioarele?
- Ca să nu poți fugi de aici.
- Deci m-ai luat prizonier.
- Da.
- Și sunt prizonierul cui?
- Numele meu n-o să-ți spună nimic.
- Dar cum de nu mi-am dat eu seama că ai să-mi pui ceva în cafea?
- Nu știu.
- Dar eu știu de ce te-am crezut.
- De ce?
- Pentru că erai oarbă. Iar oarbele îți inspiră mila. Despre o oarbă nu te poți gândi la nimic rău.
- Ai dreptate.
- Totuși, pastilele alea ar fi trebuit să le pisezi: când ai reușit s-o faci?
- Cât tu te spălai.
- Aha, iată de ce nu trebuia să accept propunerea ta de-a face duș.
- Da, n-ar fi trebuit s-o accepți.
- Și au fost unii care n-au acceptat-o?
- Da.
- Și au scăpat?
- Nu, n-au scăpat nici ei.
- Dar cum de?
- Nu-ți pot spune chiar toate secretele mele.
- Și chiar vrei să mă ucizi?
- Acum nu vreau.
- Dar poate să mă torturezi?
- Nu vreau nici asta, deși...
- Deși, ce?
- Deși voi mi-ați schingiuit bărbatul.
- Eu, nu.
- Tu, nu, dar ai voștri, da. Mi l-au schingiuit până a murit.
- Să nu-mi spui că l-au torturat sub ochii tăi?
- Nu.
- Atunci de unde știi că l-au maltratat?
- I-am văzut corpul după.
- Și tu unde erai în timp ce el era pironit?
- Eram ascunsă în coșul cu rufe murdare.
- Înseamnă că m-ai luat prizonier ca să te răzbuni pe moartea soțului tău. Înseamnă că ai să mă crucifici și pe mine, așa cum l-au crucificat pe el?
- Nu. Parcă ți-am spus că nu. Nu i-am tras până acum nimănui nicio palmă.
- Dar i-ai ucis pe câțiva.
- Da, dar nu i-am torturat. Nu suport suferințele fizice.
- Și atunci de ce m-ai imobilizat în patul ăsta?
- Parcă ți-am spus, ca să nu fugi nicăieri.
- Dar de ce?
- De ce, de ce? De unde știu eu că după ce m-ai avut, nu ai fi vrut chiar tu să mă omori. Spune-mi drept, pe câte femei pe care le-ai avut, le-ai ucis după aceea?
- Pe niciuna.
- Minți.
- Jur.
- Nu te cred.
- N-am mai avut nicio femeie până la tine.
- În general?
- Da.
- Nici în Rusia?
- Nici în Rusia.
- Cum așa?
- Cea pe care eu o iubeam, iubea pe altcineva.
- Și de ce nu ți-ai căutat o altă femeie?
- Am căutat, dar n-am găsit.
- Nu te cred.
- Jur.
- Și ai hotărât să te dai la o oarbă.
- Da.
- De ce?
- Nu știu ce mi-a venit.
- Tu care nu ai avut nicio femeie, ai hotărât să te dai la mine?
- Poate, mi-ai plăcut.
- Și de ce nu te-ai dat la femeile pe care le-ai iubit la tine în Rusia? De ce nu ai încercat să le violezi pe ele?
- Fiindcă nu-mi place ideea.
- Și atunci de ce ai hotărât să mă agăți pe mine?
- Pentru că ești prostituată.
- Aha, prostituatele pot fi violate?
- De ce violate? Violate cu acceptul lor. Violate pe bani.
- Dar tu știi că eu nu-s prostituată.
- Acum știu, dar atunci la gară, nu.
- Acum știi?
- Da.
- Și ce crezi că sunt?
- Partizană.
- Aha.
- O partizană care vrea să-și răzbune moartea soțului.
- Nu-s partizană, parcă ți-am spus.
- Și atunci de ce mă ții prizonier aici?
- Îți spun.
- Păi spune-mi.
- Ca să facem sex.
- Ca să facem sex?
- Da.
- Dar n-am făcut sex?
- Am făcut, însă doar o singură dată.
- Și tu ai vrea de mai multe ori?
- Da.
- Pentru a avea orgasm?
- Nu, nu-i vorba de asta, deși mi-ar plăcea să am și orgasm.
- Nu înțeleg nimic.
- Să înțeleg că te-ai speriat?
- Nu.
- Dar oare nu tu m-ai agățat pentru a face sex?
- Da.
- Și atunci?
- O dată și gata.
- Dar eu nu vreau numai o singură dată.
- Dar de câte ori?
- De mai multe ori.
- Aha.
- Vreau să facem sex cât cuprinde.
- Aha.
- Non-stop.
- Aha.
- Zi și noapte.
- Adică tu m-ai făcut prizonier ca să facem sex non-stop?
- Da.
- Ești maniacă sexuală?
- Nu-s.
- Și atunci?
- Dar n-ai vrea și tu să faci sex non-stop cu mine?
- Aș vrea, dar eu am fost trimis pentru altceva în orașul ăsta.
- Pentru ce?
- Ca să lupt.
- Ca să lupți?
- Da, ca să lupt.
- Adică ai venit încoace ca să ne omori pe noi?
- Nu ca să omor, ci ca să lupt.
- Ba ca să omori.
- În fine, tu știi că acum toți ai mei mă caută prin oraș?
- Oare chiar crezi că te caută cineva?
- Cred.
- Dar eu cred că ei te consideră mort.
- Crezi?
- Da. Ucis de partizani.
- De partizani de-alde tine.
- Da, să zicem, numai că eu nu-s partizană. Eu te țin aici pentru altceva.
- Pentru a face sex.
- Da.
- Și în timpul ăsta ai mei mă caută disperați prin oraș.
- Nicidecum. Ei te cred mort, de câte ori să-ți repet asta. Nu te mai gândi la asta. Relaxează-te și gândește-te că ești într-o mică vacanță, să zicem, de o lună, undeva la mare și ai întâlnit o fată, tu care nu ai nicio fată și această fată e moartă după tine și ar vrea să facă sex cu tine o vreme.
- O vreme?
- Da.
- Dar nu spuneai tu că mereu?
- Eu nu mă exprim prea bine în rusă, eu totuși sunt ucraineană. Poate, nu m-am exprimat bine.
- Deci ai vrea să faci sex o vreme cu mine?
- Da.
- Cât timp?
- Parcă ți-am spus că o lună?
- O lună? De ce o lună?
- O lună, cel mult.
- Dar de ce numai o lună?
- Aha, tu ai vrea mai mult.
- Dacă tot m-ai luat prizonier.
- Mai mult nu vreau eu.
- Măcar două sau trei sau o jumătate de an.
- Aha, ai prefera totuși să faci sex decât să împuști?
- Cine n-ar prefera?
- Eu însă îți pot oferi șansa asta doar o lună și nu mai mult.
- Dar de ce numai o lună?
- Până prin gravidă.
- Și după aia?
- După aia o să te ucid.
- Și dacă n-o să prinzi gravidă?
- Tot o să te ucid.
- Adică așa sau altfel, după o lună o să mă ucizi?
- Da.
- Și după aia?
- După aia o să merg să agăț un alt soldat rus.
- Unde?
- La gară.
- Prefăcându-te că ești oarbă?
- Exact, prefăcându-mă că sunt oarbă.
- Și ai să-l aduci aici?
- Da.
- Și ai să-l trimiți să facă duș, iar în timpul ăsta ai să-i presori somnifere în cafea?
- Da.
- Și ai să-l iei prizonier?
- Da.
- Pentru a face sex cu  el?
- Da.
- Până te va lăsa cu burta la gură?
- Da. Până unul dintre voi mă va lăsa cu burta la gură.
- Dar de ce anume vrei ca unul dintre noi să te lase gravidă?
- Pentru că voi mi-ați ucis copiii.
- Tu ai avut copii?
- Da.
- Câți copii?
- Cinci copii.
- Cinci copii?
- Da. Două fete și trei băieți. Volodimir, Lesyk, Mihailo, Oxana și Eva. Și voi i-ați ucis pe toți.
- Eu nu ți-am ucis copiii.
- Tu, nu, dar ai voștri, da.
- Cum, când?
- Imediat cum ne-ați ocupat orașul. În ziua aia când mi-ați ucis soțul, mi-ați ucis și copiii și, probabil, m-ați fi ucis și pe mine, dacă mă găseați, dar nu m-ați găsit, fiindcă eu m-am ascuns în coșul de rufe murdare.
- Și cum ai putut să taci acolo chitic? Ce fel de mamă și de soție ești? Soldații ruși îți ucid copiii și soțul și tu nu scoți o vorbă? Cum de nu ai țipat când ți-au torturat soțul și ți-au ucis copiii?
- Pentru că am leșinat.
- Ai leșinat?
- Am leșinat de cum am auzit prima împușcătură. Iar când mi-am revenit, ai voștri se căraseră și eu am ieșit de acolo și am descoperit că toți ai mei erau morți.
- I-au ucis în casa asta?
- Da.
- Și pe soțul tău unde l-au torturat?
- În patul ăsta, unde stai tu culcat acum.
- De asta, m-ai legat și tu în patul ăsta. Să nu-mi spui că exact așa l-au încătușat și pe soțul tău.
- Exact așa.
- Și tu ai auzit cum l-au torturat?
- Nu, pentru că eu leșinasem.
- Dar de unde știi că l-au torturat?
- I-am văzut corpul. L-au torturat cu fierul încins.
- Probabil, și pe mine vrei să mă torturezi la fel?
- Nu.
- Să te cred?
- Dar ce-ți mai rămâne altceva de făcut?
- Dar spune-mi de ce nu încerci să rămâi grea cu vreun ucrainean de-al tău?
- Și de unde vrei să-i iei?
- Caută-i prin oraș.
- Mai sunt?
- Eu cred că da.
- Unde-s, spune-mi și mie?
- Eu de unde vrei să știu.
- Dar cine mai poate ști?
- Nu știu.
- Numai voi. Voi care i-ați ucis, care i-ați luat prizonieri și i-ați deportat în Rusia. Numai voi ați putea să știți de ce nu au mai rămas ucraineni în orașul ăsta.
- Pentru că mulți dintre ei au fugit.
- Dar au fugit ca să nu-i ucideți voi sau să nu-i luați prizonieri.
- Și v-au lăsat pe voi, femeile lor, singure?
- Soțul meu nu m-a lăsat singură.
- Mi-ai spus.
- El niciodată nu m-ar fi lăsat singură dacă voi nu-l ucideați.
- Parcă ți-am spus, eu nu l-am ucis. Dacă vrei să știi, eu am tras mereu în aer.
- Așa spuneți toți.
- Eu spun adevărul.
- Și vrei să te cred?
- Tu decizi.
- Deci tu vrei să te las însărcinată?
- Da, vreau să-mi întoarceți copiii pe care mi i-ați ucis. Atâta vreau de la tine. Vreau să-mi întoarceți ceea ce mi-ați luat. Vreau să-mi întoarceți copii înapoi.
- După care ai să mă ucizi?
- Da.
- După ce ai să rămâi însărcinată?
- Da, îi spuse ea și-i atinse membrul cu mâna și acesta se învârtoșă și ea se sui pe el și începu să-l călărească.

Îl călări o lună întreagă până într-o bună zi descoperi că a rămas însărcinată.

Noaptea târziu îl scoase din casă și-l duse în pădurea din spatele blocului ei, îmbrăcată în uniforma lui. Îl împinse cu țeava automatului printre copaci și-i strigă s-o ia la fugă în inima hățișului. El fugi, ea îl împușcă și el muri. După un copac se dezbrăcă de hainele lui, aruncă automatul după un tufiș și se duse la gară. Se urcă într-un tren și plecă la mama ei, la țară.

Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.