Mă adresez verișorilor și verișoarelor mele din Rusia, plecați să muncească acolo, pentru a face bani. Asta a fost cauza pentru care v-ați abandonat soții sau soțiile, copiii sau părinţii, pentru a vă duce la Moscova sau în alte oraşe rusești pentru a agonisi bani. Bani pe care ulterior îi trimiteați acasă. Un văr de-al meu Ivan a și murit între timp, după ce toată viața lui a hămălit în Moscova aia ostilă.

A început însă războiul, da voi nu ați plecat din Rusia. Mă adresez vouă. Mă adresez vouă, dragile mele verișoare și dragii mei verișori, rugându-vă să vă întoarceți acasă ca să nu vă puneți viața în pericol rămânând mai departe în Rusia.

Rămânând în Rusia, volens-nolensc, cu voia sau fără voia voastră, voi deveniți complici la crimele pe care le fac rușii contra ucrainenilor, dar și contra noastră.

Știu că lucrați la piață, vindeți legume sau alte produse alimentare, lucrați chelnerițe în restaurant, adică nu aveți nicio treabă cu mașina de război rusească. Dar, cu toate astea, ei se folosesc de voi. Acolo unde ar fi trebuit să muncească niște bărbați sau femei cu cetățenie rusă, ei v-au angajat pe voi, iar pe acei bărbați sau femei i-au trimis să lupte în Ucraina, unde omoară oameni nevinovați. Gândiți-vă un pic la asta. Rămânând în Rusia, ajutați să funcționeze la turație maximă  mașina de război rusească. Mașina morții. Mașina de tocat vieți umane. Mașina de tocat destine. Mașina nefericirii și doliului. Mașina urii și disprețului faţă de ucraineni, români, europeni, adică faţă de toată lumea.

Voi cei care lucrați bucătari sau bucătărese în restaurantele rusești, gândiți-vă că printre cei care intră în localurile voastre sunt și cei care au secerat sau mai seceră încă vieți nevinovate în Ucraina, lansând rachete și bombe, apăsând pe trăgaciul automatelor sau mitralierelor, lăsând copiii orfani, lăsând văduve neconsolate, lăsând tați singuri, lăsând bătrâni fără picioare, luându-le vederea unor oameni sărmani, luându-le brațele sau mințile unor bărbați care ar fi trebuit să aibă grijă de familiile lor.

Nu fiți complicii ucigașilor. Întorceți-vă acasă. Lui Putin nu-I pasă de viața unor oameni nevinovați, dar vouă nu poate să nu vă pese.

Oare chiar nu vă pasă că rămân orfani copii neajutorați? Oare nu ați aflat că sunt bombardate case de locuit, spitale, maternități, aziluri de bătrâni, internate sau școli? Oare nu v-ați pus niciodată întrebarea ce are Putin cu acești oameni sărmani? De ce îi ucide? Ce rău i-au făcut nevăzătorii, oamenii care nu aud, oamenii imobilizați la pat, oamenii în cărucior? De ce îi omoară? Văzând coloane nesfârșite de refugiați în vămi, vă întreb oare chiar nu vă pasă că acești oameni au fost nevoiți să-și abandoneze casele, să plece doar în hainele în care sunt îmbrăcați, lăsând în urmă tot ce au agonisit o viață, plecând cu sufletul plin de disperare.

Dragile mele verișoare și dragii mei verișori,

trâmbe de fum și de sânge țâșnesc deasupra Hersonului, sau Bahmutului, lăsând atâția oameni cu fețele săldate de lacrimi?

Dragile mele verișoare și dragii mei verișori,

O parte din rudele noastre trăiesc în Ucraina, oare încă nu ați aflat că printre cei uciși de soldații ruși sunt și neamurile noastre?

Dragile mele verișoare și dragii mei verișori, oare nu vă pasă de asta?

Dragile mele verișoare și dragii mei verișori,

eu vă îndemn să plecați din Rusia și să vă întoarceți acasă. Cum puteți mai departe să le construiți case, să le faceți de mâncare, să le confecționați haine sau să le faceți curat în case unor oameni cu mâinile mânjite de sânge, unor oameni care ucid oameni nevinovați în Ucraina. Chiar  în timp ce vă scriu, ei omoară bătrâni, femei și copii.

Dragile mele verișoare și dragii mei verișori,

întorceți-vă acasă. Nu fiți complici la acest război îngrozitor. Spuneți nu războiului și veniți acasă.

Dragile mele verișoare și dragii mei verișori, părăsiți țara care a pornit acest război nedrept și sângeros și întorceți-vă acasă. Întorceți-vă la copiii voștri care vă duc dorul, care au nevoie de ajutorul vostru, care abia așteaptă să-I luați în brațe atunci când vor începe să răsune sirenele și vor cădea și la noi primele bombe.

Dragile mele verișoare și dragii mei verișori, veniți acasă!!!

Venind acasă, veți spune NU RĂZBOIULU! Veți spune NU MORȚII! Veți spune DA VIEȚII!!!

Noi, verii, frații, copiii, soții, soțiile, părinţii voștri vă aşteptăm.