Mi-a dat o cameră doar a mea. De câte ori mama ei deschidea ușa, Ala se rupea din brațele mele și se așeza, roșie toată, pe scaun.

- I-am adus iubitului tău și un ceai, i se adresa mama iubitei mele și nu mie, cu toate că mie îmi adusese ceaiul. Aluța îl lua și mi-l întindea mie. Îl lua din mâinile mamei și mi-l punea mie în mână. 

Nu peste mult, mama iar deschidea ușa, cu o tavă cu fursecuri în mâini, zicându-i fetei sale că mi-a adus și fursecuri și propunându-i să mă îmbie să le mănânc. Nu mă privea și nu vorbea cu mine.

În pauzele alea cât reușeam să rămânem singuri o strângeam pe Aluța la pieptul meu, acoperind-o cu sărutări. Apoi iar intra mama ei și Ala îmi aluneca din brațe ca un nasture rupt.

Mama ei intra foarte des – din ce în ce mai des – ca să nu ne permită să fim prea mult timp singuri. În una dintre aceste pauze, Ala mi-a șoptit să vin la ea după ce mama ei se va duce la culcare și va adormi.

- Și cum o să-mi dau seama că doarme?

- După sforăit.

Dar mama ei nici gând n-avea să se ducă la culcare, cu toate că se făcuse târziu. Rămase cu noi ca să bea și ea un ceai și o întrebă pe fata ei unde mă duc.

- La Cernăuți, i-am spus, iar în drum spre Cernăuți am trecut s-o văd și pe iubita mea.

Ala căsca. Căsca și mama ei. Am căscat și eu. Ce m-am bucurat când au plecat.

Pe la doisprezece am auzit un sforăit zgomotos răspândindu-se în toată casa și m-am dat jos din pat, trecând pe sub portretul lui Andropov, visând să ajung cât mai repede în camera Alei. Am apucat mânerul și l-am împins în jos. Ușa însă nu se deschise. L-am împins din nou. L-am împins mai tare, după care m-am aruncat cu umărul în blatul ei. Ușa însă nu se deschise nici acum. Ușa era încuiată.

O încuiase Ala, când a intrat mama în camera ei, spunându-i că o să rămână în noaptea aia să doarmă la ea.