Indicațiile venite de sus erau clare. La fiecare slujbă li se cerea să se roage pentru Putin și pentru soldații ruși. Părintele Vasile de la Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil însă nu le respecta, pentru că el considera că războiul purtat de ruși era unul nedrept și complet inutil. De când Rusia a călcat hotarele Ucrainei, el niciodată nu s-a rugat pentru Putin. Nu s-a rugat nici azi.

Părintele Vasile își plimba ochii pe chipurile îngrijorate ale credincioșilor când îl observă în mulțime, dosit după un enoriaș mustăcios, pe părintele Serghei, consilierul mitropolitului, îmbrăcat în haine civile. Avu o iluminare. Își dădu seama că acesta se afla acolo de la începutul slujbei, la care luase parte incognito. Știa că acesta era urechea mitropolitului și bănuia că nu venise deloc întâmplător. Presupunea că se afla în misiune, iar misiunea sa nu putea fi decât una singură: să se convingă cu propriile urechi că părintele Vasile de la Biserica sfinților arhangheli Mihail și Gavriil sfidează indicațiile mitropolitului. Probabil, îl turnase cineva dintre enoriași.

Slujba încă nu se terminase și el mai avea timp să salveze aparențele. Părintele Serghei îl privea încruntat. Dacă s-ar fi rugat ca Rusia să câștige războiul, mitropolitul i-ar fi iertat nesupunerea. Mai avea timp pentru asta.

Părintele Serghei îl privea fix, așteptând nerăbdător să-și termine slujba, la sfârșitul căreia toți ceilalți preoți subordonați patriarhiei ruse se rugau pentru țarul rus. Stătea cu ochii pe el.

Știa ce-l aștepta dacă nu se va ruga, măcar și de ochii lumii: sancțiuni, pedepse, îndepărtarea din fruntea bisericii și, poate chiar, excomunicarea.

Cu toate că știa asta, nu se putea ruga pentru Putin.

Acasă, seara și dimineața se ruga pentru Ucraina.

Se ruga lui Dumnezeu să-i ajute pe ucraineni să câștige războiul. Când biserica se golea de oameni, se oprea în fața icoanei mântuitorului și-l implora pe Dumnezeu să-i ajute pe ucraineni. Se ruga în gând.

Privirile consilierului îi sfredeleau fundul ochilor.

Nu, el nu-i putea cere lui Dumnezeu ca să-l ajute pe Putin să înfrângă Ucraina. Nu se rugase niciodată pentru asta și nu se putea ruga nici acum.

Încheie slujba și străbătu biserica, îndreptându-se spre părintele Serghei cu brațele aruncate spre acesta. Pe consilierul mitropolitului îl cunoștea de treizeci de ani și nici nu mai ținea minte de câte ori l-a avut oaspete la prânz sau la cină. Voia să-l invite și acum, la prânz.

Părintele Serghei dispăru din biserică, fără să se fi apropiat de el.

Ieși în curte și îl văzu deschizând supărat portiera mașinii sale. Părintele Vasile îl strigă. În loc de răspuns, părintele Serghei trânti portiera și porni motorul, demarând din loc cu un scrâșnet de roți.

Părintele Vasile știa de ce plecase așa brusc, pentru că nu se rugase pentru Putin. Veneau zile grele pentru el. Mașina consilierului uruia pe stradă ca un tanc.

Părintele Vasile reveni în biserica pustie. Îngenunche în fața icoanei mântuitorului și se rugă în gând ca Ucraina să câștige războiul.

În biserică nu se afla nimeni.