325 de zile au trecut de la invazia masivă a statului vecin, Ucraina, de către hoardele putiniste. Se duc lupte extrem de crâncene și sângeroase pentru localitațile Avdeevka, Bahmut, Soledar, Kremennaya, Svatovo. În ediția săptămânii trecute am consacrat suficient spațiu războiului și pentru moment evenimentele confirmă concluziile făcute acum șapte zile.

Cei care consideră că Republica Moldova a scăpat de ce-i mai rău (grație sângelui vărsat de ucraineni, să nu uităm!) greșesc amarnic. Războiul total în care înfundă putin rusia mărește considerabil riscurile și pentru Republica Moldova, care se comportă de parcă ar parcurge a enșpea criză din scurta sa istorie și nicidecum de parcă ar fi confruntată cu un real pericol de invazie militară.

Faptul că Republica Moldova, chiar dacă și și-ar însuti capacitatea sa militară, nu are cum ține piept unei invazii rusești nu poate fi pus la îndoială, măcar și din cauza teritoriului mic. A se baza pe „susținerea necondiționată” și „preocupările” permanent exprimate de către „Occidentul colectiv” e, cel puțin, naiv. Fără garanții și mecanisme clare de intervenție militară sau ajutor puse pe hârtie negru pe alb toate aceste declarații nu valorează nimic. Până se trezește birocrația occidentalilor din somnolența confortabilă a birourilor analitice tancurie rusești vor parcurge de sute de ori RîMî în toate capetele...

Pe 12 ianuarie mai multe publicații militare au relatat că rușii au scos flota din Novorossiisk, inclusiv submarine, inclusiv nave de desant. Chiar dacă rămâne puțin probabilă, o nouă încercare de debarcare în sud-vestul Ucrainei și încercarea creării unui „pod militar terestru” cu Transnistria rămâne cât se poate de reală. Numeroși experți militari, care luau în calcul doar forțele în teren, afirmau că o invazie masivă pe 24 februarie nu este posibilă. Dar cu nebunii nu te pui. Experții militari aveau dreptate: invazia militară a fost un eșec, precum au și presupus ei, dar... ea a avut loc!

Astea fiind spuse (și înțelese, ceea ce este și mai important!) o minte sănătoasă ar căuta disperat protecție la cineva mare și puternic. S-ar părea că RîMî are un avantaj pe care nicio altă țară nu îl are. Nici măcar Ucraina nu l-a avut. Noi am putea să ne reunim cu România și scăpa de 99% din riscurile existențiale. Astfel au făcut toate țările din fostul bloc socialist: toate au căutat protecția NATO!

Faptul că Chișinăul oficial nu face nicio mișcare decisivă în această direcție (în afară de niște măsuri timide, de parcă am avea zeci de ani de securitate garantată în față) nu poate să însemne decât trei lucruri:

- incompetență rudimentară (ca să n-o numim altfel. ma întreb dacă frica ar putea fi adăugată la această categorie): incapacitatea de a înțelege situația actuală, a evalua riscurile și a le elimina consecvent.

- indiferentă totală față de populația tării (și aici mă refer inclusiv și la așa numita „opoziție”, cea „antieuropeana”): în caz de ceva, sunt convins că mai marii țării, de toate culorile, vor găsi o posibilitate să se „evacueze”. Pentru ceilalți va fi mai complicat...

- conducerea RîMî este masiv infiltrată de către agenți putiniști (nu suntem adepții teoriilor complotiste, dar nu avem cum omite această posibilitate).

Cu tot regretul, nu există altă posibilitate de a citi realitatea. 325 de zile e mult! Încă puțin și facem anul. Ce a făcut Chișinăul în tot acest răstimp?

-A interzis lenta de colorado, „Z”, „O” şi altă simbolistică de război

-A suspendat licenţa a doar 6 posturi de televiziune şi un număr de situri dubioase.

Am scăpat ceva? Nu cred.

Ce trebuia de făcut (hai să eliminăm Reunirea din această listă, acceptând pentru durata lecturii acestui text că aici e nevoie şi de acordul României şi că nu ar fi chiar „aşa de simplu”, etc., etc.)?

-Interzicerea tuturor mass-media finanțate de Kremlin pe teritoriul Republicii Moldova (inclusiv cele online).

-Obligativitatea de a folosi limba română și doar limba română în toate actele administrative pe teritoriul Republicii Moldova.

-Scoaterea în afară legii și interzicerea Mitropoliei Moldovei sau oricărei alte organizații religioase care s-ar supune unor autorități din rusia.

-Interconecterea energetică cu spațiul european și refuzul net și necondiționat de a cumpăra gaze sau electricitate de la Gazprom sau de la Tiraspol. Naționalizarea Moldova-Gaz nu este în această ecuație doar o opțiune.

-Ieșirea din toate structurile CSI și înlocuirea lor cu acorduri bilaterale, fără a semna acorduri cu rusia sau belorusia.

-Desovietizarea definitivă a Republicii Moldova: nume de străzi, numeroase monumente, sărbători și varii comemorări oficiale sunt aidoma unor semne de robie pe care încă la mai purtăm.

-Aderarea la sancțiunile UE împotriva rusiei și aplicarea lor pe teritoriul RîMî.

Iată că avem un soi de roadmap. Doar o singură cale aici necesită o participare și susținere importantă din partea „partenerilor europeni”: cea cu interconectarea energetică. Pentru celelalte se poate discuta. Altele nu depind decât de noi. În consecință, atunci când vă veți întreba ce face Republica Moldova pentru a-și asigura securitatea și pentru a-și pune la adăpost de bombe cetățenii, inclusiv pe cei rusofoni, reveniți la lista de mai sus și întrebați-vă cât de mult a avansat RîMî în această direcție.