Zilele trecute am văzut lângă containerele de gunoi un om cu hainele ponosite, rupte, cu părul cărunt şi mare, ciufulit, cu o pungă în mâini. Nu sunt sigur, dar cred că e omul a cărui fotografie a devenit virală la un moment dat și care avea (aproximativ) următoarea descriere: un cerşetor care tot timpul citeşte. Apoi văzusem un reportaj despre el. Copiii îi luaseră casa, iar acum el era pe străzile Chişinăului şi aproape tot timpul citea dintr-o Biblie veche, dar era împăcat cu soarta.

În fine, nici nu contează dacă exact pe acel om l-am văzut şi eu. Dar era unul la fel de sărac şi de necăjit, de pe străzi. Doar că faţa nu exprima asta. Avea o pungă într-o mână, iar cu alta mânca pâine şi în acelaşi timp arunca la porumbei. Avea o bucurie sinceră că hrăneşte porumbeii. Din bucuria lui se vedea clar că e un om bun şi că e într-un moment în care nu se gândeşte la altceva: exista doar el şi porumbeii, la fel de bucuroşi ca şi el că primesc mâncare.

Apoi, în aceeaşi zi, lângă o piaţă am văzut alt om în vârstă care vindea bujori. Părea foarte bătrân, ca un om pe care trebuie să-l ajuţi să treacă strada. Şi el era îmbrăcat cu haine vechi, iar într-o găleată avea doar bujori – se vedea clar că nu e un comerciant. Cineva i-a cumpărat câteva flori şi el, dintr-o dată mai senin, zâmbind, căuta după rest într-o punguţă în care avea doar bancnote de unu.

Asta e Moldova acum: oameni foarte săraci într-un număr alarmant de mare şi partea cealaltă – politicienii care vin la putere ca la treucă, se îmbogăţesc, fură, jupoaie de pe unde pot, iau mită, bagă mâinile până şi în donaţii sau în fondurile venite din străinătate.   

Pe de altă parte există tot mai multe organizaţii care vor să ajute nevoiaşii şi bolnavii. Oamenii de bună credinţă încearcă să nu stea cu mâinile în sân. Unii aleargă pentru o cauză nobilă, alţii strâng fonduri pentru case de copii şi de bătrâni. Misiunea Socială Diaconia a Mitropoliei Basarabiei, de exemplu, adună haine, strânge alimente, are multe cantine şi o cantină mobilă. Nu-i greu să ajuţi dacă vrei. Cu toţii avem haine în plus, putem da o masă unui sărac sau să ajutăm un bolnav. Dacă cei de la puterea care-şi schimbă guvernanţii din anul 1991 nu fac nimic, singurii care pot schimba ceva suntem noi. Putem fi buni cu ceilalţi, la fel ca bătrânul fără casă care hrănea porumbeii.