Întotdeauna dăm vina pe politicieni pentru toate relele – cei de la putere și cei din opoziție. Nu spun că nu avem dreptate. Struțocămila politică de acum din Moldova e compusă și din puterea de la guvernare, și din opoziția ajunsă la Președinție, de unde trage ațele, prin Dodon. Iar protestul-concert de duminică, cu hitul „arde curul” nu mai e credibil, atât timp cât majoritatea celor de acolo l-a adus la putere pe Dodon (şi nu e exclus deloc că ar fi votat şi PD-ul). Ca să nu mai amintesc de paţanii cu tricouri pe care era imprimată stema Rusiei – statul agresor care a ocupat o parte din ţară.

Dodon a declarat că e foarte bucuros că Uniunea Europeană s-ar putea să nu mai acorde ajutorul financiar de 100 de milioane de euro Moldovei. Capul îi stă numai la anticipate, la propria piele, nu la interesul moldovenilor. Fără împrumuturi şi ajutoare externe, Moldova nu ar mai fi în patru labe, cum e acum, ci doborâtă. De altfel am şi observat asta: în momentul când robinetul fondurilor externe s-a închis, imediat s-a văzut că nu avem bani pentru pensii şi salarii, iar panica a crescut în rândul populaţiei. Iar fondurile externe, atenţie aici, nu vin niciodată din Rusia, ci doar din ţările europene sau din SUA.

Ce să înţelegem din bucuria oarbă a lui Dodon? Că le doreşte cetăţenilor pe care îi conduce să ajungă la sapă de lemn, să nu mai aibă ce mânca, să nu mai supravieţuiască. Şi toate astea ca partidul lui, PSRM-ul, ghidat de Kremlin, să ajungă la guvernare.

Un studiu realizat de Pew Research Center scoate la iveală că 70 % dintre moldoveni regretă dispariţia Uniunii Sovietice, în timp ce 48 % se roagă zilnic. E un paradox. Cum poţi să te rogi şi să regreţi URSS-ul, care a distrus bisericile? Mai mult, 36 % dintre moldoveni îl cred pe Stalin un personaj pozitiv (doar 24% pe Gorbaciov), iar 61% cred că avem nevoie de o Rusie puternică, cu toate că 54 % dintre moldoveni îşi doresc relaţii mai strânse cu Occidentul şi SUA.

Ce să înţelegem din datele acestui studiu, dacă ne raportăm şi la situaţia actuală? Că vina e şi a noastră, că avem o gândire de sclavi, chiar dacă uneori reuşim să analizăm lucrurile lucid. Dacă nu e Stalin să ne deporteze, să ne împuşte şi să ne înfometeze, merge şi un Dodon, care să ne facă de ruşine, să-şi bată joc de ţară, să lase toată lumea cu impresia că suntem un popor de imbecili.