Soldați sau civili ucraineni în gropile comune din Izium, legați fedeleș, cu câteun glonț sau mai multe în ceafă sau în frunte, cu urme de lovituri de bastoane sau de lanțuri de fier pe piept sau pe spate, cu porțiuni întregi de abdomen fripte, arse sau ciuruite, fără urechi, fără dinți în gură, câțiva fără buze, cu maxilarele mutate din loc, fără un ochi sau fără pleoape, câțiva fără amândoi ochi, cu nasuri tăiate, cu mâini sau picioare rupte, aruncați unii peste alții, unii goi, toți fără a fi acoperiți cu nimic decât cu o pătură de țărână, râcâită și ea de jivine sau de ploi, încât unele dintre cadavre au ieșit singure la suprafață.

M-am întrebat prin ce au trecut acești oameni nevinovați înainte de-a fi aruncați în aceste gropi comune.

Au fost mortificați.

Mortificați de către soldații ruși.

M-am întrebat cum i-au torturat.

Mi-am imaginat cum le-au legat mâinile și picioarele cu frânghii și i-au martirizat, bătut, crucificat, suplicat, canonit, electrocutat, violat, ciopârțit, pentru că refuzau să-și renege Patria, trecutul, istoria, identitatea, viitorul și să treacă de partea împilatorilor.

Unii dintre ei au murit în timp ce erau căzniți.

M-am gândit la călăii lor.

Nu toți erau deținuți de drept comun, eliberați din pușcării de bucătarul lui Putin, nu toți erau boschetari, drogați sau alcoolici, unii erau și oameni normali, oameni care nu beau, căsătoriți, cu copii, soții sau mame așteptându-i acasă, dar fără pic de suflet în ei.

Un civil ucrainean fără urechi, fără ochi, cu nasul tăiat și eu m-am întrebat oare cruzimea rusă mai poate avea limite?

Când am aflat că printre cei aruncați într-o groapă comună era și cineva viu, aruncat la fundul acelei gropi comune m-am gândit la agenții FSB-ului din România sau din Republica Moldova, la Andrei Marga sau la Iurie Roșca, care vorbesc cu cuvintele lui Putin și ale lui Medvedev, încercând să justifice războiul.

Ar trebui duși la Izium, și lăsați pe marginile acestor gropi comune, pentru a se uita în ochii celor care nu mai au ochi, ca să le spună celor care nu mai au urechi ceea ce ne spun nouă.

Morții ăia din Izium le anulează toate vorbele.

Moartea acelor oameni nevinovați din Izium nu poate fi justificată prin nimic și de nimeni.

Nu există niciun adevăr istoric în numele căruia puteau fi torturați și uciși acești oameni neprihăniți.

Nu există niciun adevăr istoric care ar justifica gropile comune din Izium.

Morții din Izium uciși pentru a doua oară de oameni ca Andrei Marga sau Iurie Roșca.

Mă gândesc la ultimele secunde din viața lor.

Ce păcat că rușii n-au fost izgoniți din Izium înainte ca să-i schingiuiască și să-i omoare pe acești oameni nevinovați.