Fără mască, patru zdrahoni au intrat în salonul pacienților infectați cu Omicron, pentru a le împărți apă și portocale. Se interesau ce la mai lipsește. Îi întrebau când s-au îmbolnăvit și cum. Voiau să știe dacă și ai lor s-au îmbolnăvit sau nu. Bolnavii strănutau și tușeau  și ei nu-și protejau nici măcar fața. În salonul ăla al pacienților grav bolnavi ei au stat cam vreo oră. Erau foarte curajoși.

În ziua aia i-au vizitat pe toți bolnavii de Omicron din spital. Seara, s-au retras într-un salon de patru locuri și s-au pus pe așteptat. Doctorul veni la ei a doua zi dimineață și îl luă cu el pe Maxim, căruia începuse să-i curgă nasul .  Dintre ei toți, doar lui Maxim îi curgea nasul și doar Maxim strănuta.

Doctorul îl conduse în cabinetul său, unde îl aștepta un colonel de la Ambasada Rusiei, care îi spuse doar atât:

- Știi ce ai de făcut?
- Da, sigur, îi răspunse Maxim, căruia îi curgea nasul, strănuta, tușea și obrajii îi ardeau ca vreascurile în sobă. Doctorul și colonelul purtau mască.

Cu un ecuson de ziarist pe piept, Maxim intră în sala, unde avea loc conferința de presă a unor miniștri din UE și din Republica Moldova, și se așeză în primul rând, chiar în fața înalților oficiali. Nu purta mască.

Nu dintr-o dată, dar peste un timp începu să strănute din toți bojocii, fără să-și ducă mâna la gură. Până veni ofițerul de presă ca să-l scoată din sală, strănută de vreo zece ori.

În cabinetul medicului îl aștepta și colonelul.

- Ai reușit? îl întrebă acesta.
- Da.
- Să sperăm că i-ai molipsit, îi spuse colonelul, după care îi lăsă pe masă un plic cu bani și se retrase.

Doctorul îl conduse într-o rezervă, unde-l examină amănunțit, apoi îi prescrise cele mai bune leacuri.

Soldatul își îndeplinise cu brio misiunea.

NOTA AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.