Când cobora scările Universității de Medicină, Adriana avu o senzație foarte clară că cineva o urmărea. A coborât totuși și ultima treaptă și s-a oprit.  Se opri și tipul: un bărbat mătăhălos, ras în cap, cu brațele tatuate, și cu un cercel în nas.  Stătea în capul scărilor și nu făcea nimic altceva decât să-i înfrunte privirea, cu niște ochi metalici și duri.

Adriana se porni și se urni și el din loc, coborând scările în fugă. Fata se gândi să treacă strada printre mașini și, în felul acesta, să scape de huiduma aia. Pândi cu coada ochiului să se caște o fereastră în trafic și alergă printre mașini pe trotuarul celălalt, și ajunse în fața Centrului de Combatere a Corupției. Circulația redeveni la fel de intensă și hahalera rămase pe partea cealaltă a străzii.  Fata o luă la fugă.

Fugea și tipul, în paralel cu ea, doar că pe partea cealaltă a străzii. Fugea cu capul întors spre ea. Apoi o zbughi și el de-a curmezișul străzii, șerpuind printre mașinile ucigașe, care nu voia să-și reducă viteza pentru a-l lăsa să treacă și el, iar tipul, pentru a scăpa cu viață, dar și pentru a ajunge pe partea ailaltă a străzii, unde ea fugea de el, fu nevoit să-și etaleze întregul său talent de cascador și să sară peste o mașină care era gata-gata să-l strivească și toate astea doar pentru a ajunge pe celălalt trotuar, unde ei îi sfârâiau călcâiele prin scuar.

Îi scăpăra prin minte un gând că cel care o urmărea nu încerca să ascundă că o urmărește, dar făcea tot ce putea ca ea să vadă că e filată. Fata ajunse la o trecere de pietoni și toate mașinile se opriră în fața ei precum clapele unui acordeon când îți ridici degetele. Îi simțea respirația în ceafă și o frapa lipsa asta de discreție.

În după-amiaza asta ea pichetase Ambasada Rusiei cu o pancartă deasupra capului pe care scrisese cu litere roșii că Putin e ucigaș și se gândi că ceea ce i se întâmpla acum avea o legătură nemijlocită cu  ceea ce făcuse un pic mai înainte. Matahala o înșfăcă de braț, chiar în mijlocul străzii, așa cum ar face un iubit sau un soț când vrea să-și oprească iubita sau soția care fuge de el sau de la el. O mașină însă goni printre ei și ea reuși să scape de individ și acum picioarele îi scăpărau prin Piața Cantemir. Plonjă  în supermarketul Vel Mart, unde sper că nu va intra și tatuatul, dar intră. Se făceau că se uitau la produsele de pe etajere, dar, de fapt, el voia s-o găbuiască pe ea și ea să scape de ins. Îi despărțiră bătrânele în secția de pâine. Erau foarte multe bătrâne venite după franzela orășenească - cea mai ieftină dintre pâini. Răgazul acesta îi permise ei să înconjoare secția de mezeluri și să ajungă în raionul produselor lactate.

 Dacă ar fi prins-o acolo, oare ce i-ar fi putut face cu atâția oameni în jurul lor? Nu voia să afle și-și acceleră pașii, zburând afară din magazin și alergând prin piața de autobuze spre stația de troleibuze, de unde pleca un troleu și în care ea reuși să sară, dar el, nu. Șoferul, martor la scena lor, îi închise ușile în nas și individul rămase afară și ea se gândi că a avut mare noroc că a dat peste un om bun în persoana troleibuzistului. Își aduse aminte că o fată i-a povestit că a fost bătută. Oare ar fi bătut-o și pe ea sau ce i-ar fi făcut?

E clar că voia s-o sperie ca să nu mai vină la proteste. Tipul executa o comandă - era pur și simplu un negru trimis de SIS sau de vreun FSB-ist adormit și trezit de război. Totuși, dacă asta și-au propus: să mă sperie, ei bine, să afle că n-au reușit. Mâine o să vin din nou la proteste, se gândi fata și coborî din troleibuz cu trei stații mai departe de casa ei, de unde și-și telefonă mama ca s-o întrebe ce s-a mai întâmplat astăzi în Ucraina că ea încă n-a reușit să urmărească niciun buletin de știri.

Mama îi spuse că un bărbat o căutase acasă, și i-a transmis că o să vină un pic mai târziu, apoi îi povesti ce au mai făcut rușii azi în Ucraina.

Nota autorului: textul meu este o proză și trebuie citit în această cheie.