După ce am ieșit din vamă mi se făcu foame și mi-am scos din geantă o roșie. La Sergheevca, Irma mă aștepta cu masa întinsă, dar până acolo mai aveam mult de mers, și nu știam dacă voi rezista atâta, așa că mi-am înfipt dinții în pătlăgica aia pârguită și am început s-o mănânc.

Cu Irma m-am combinat în primăvara lui 1990 și vara am mers la Sergheevca, unde ne plăcea foarte tare să înotăm în larg și să așteptăm acolo până se întuneca pentru a face dragoste în apa sărată a mării, iar de atunci am revenit de nenumărate în această stațiune, și de fiecare dată înotam în largul mării și ne întorceam de acolo când se ridica luna pe cer.

Anul acesta, Irma nu a mai avut răbdare să mă aștepte și pe mine până mă voi înapoia din Tiraspol, unde am însoțit un jurnalist italian și a plecat prima la Sergheevca, iar eu am venit trei zile mai târziu, adică azi.

Știam că e război, dar prețurile erau atât de mici – erau niște prețuri de nimic, spre deosebire de cât ar fi trebuit să plătim dacă am fi mers în România, Bulgaria sau Grecia- că am dat toate pe una și am ales Sergheevca.

Șoferului îi zbârnâi mobilul și răspunse. Nu zicea nimic, doar dădea din cap. Scăzu viteza. Ochii îi alergau în orbite ca niște iepuri hăituiți și nu se mai uita înainte, ci la noi. Se îngălbeni la față. Mai avea un pic și ne putea băga într-un șanț, dar cârni la timp, înapoi pe șoseaua pustie, pe care nu mergea absolut nicio mașină, nici încolo și nici încoace.

Ceva se întâmplase.

Am mușcat iar din roșie și din ea țâșni un jet de zeamă pe tricoul alb al bărbatului din stânga mea, care văzând asta sări în picioare și se îndreptă înfuriat spre mine.

Șoferul opri autobuzul și toate capetele se răsuciră spre mine care mestecam roșia în gură și spre bărbatul cu tricoul mânjit care se apropia înfuriat de scaunul meu. Eu mă făcui mic-mic pe scaunul meu și abia de mai răsuflam.

- Au bombardat Sergheevca, exclamă șoferul și în interiorul autobuzului se lăsă o liniște mormântală. Au distrus câteva case cu nouă etaje și sanatoriul pentru copii. Sunt foarte mulți răniți și un mort.

- Ce? strigă lumea din autobuz. Ce?

Bărbatul căruia i-am pătat tricoul înmărmuri la un pas de mine: nemaiștiind ce să facă- să mai înainteze spre mine pentru a-mi cere socoteala sau nu. Mă privea consternat de parcă eu aș fi lansat rachetele asupra Sergheevcăi. În cele din urmă, se întoarse la locul lui, dar nu se așeză și continua să mă privească încruntat.

Toți stăteau în picioare și vociferau simultan.

Undeva departe se mai auzi o explozie și șoferul își trânti capul de volan. Știam că a mai detonat o bombă în Sergheevca.

- Să ne întoarcem. Să ne întoarcem înapoi. Domnul Pavel, haideți să ne întoarcem, îl zgâlțâia pe șofer o femeie cu părul vopsit.
În autobuzul acela erau câteva perechi care mergeau la mare, o nudistă, un băiat care se ducea să-și vadă tata care locuia în Sergheevca, un angajat al sanatoriului pentru copii, eu și bărbatul căruia i-am mânjit tricoul. Toți blestemau ziua când au făcut nesăbuința de-a se urca în acest autobuz și insistau să ne întoarcem înapoi la Chișinău. Inclusiv tânărul care venea să-și vadă tatăl bătrân și bolnav.

Șoferul porni motorul și cârni mașina cu botul îndărăt. Eu și cu bărbatul căruia i-am pătat tricoul am coborât, iar autobuzul a dispărut după o cotitură a drumului lăsându-ne singuri pe șoseaua aia pustie.

Bărbatul cu tricoul mânjit era la fel de îngrijorat ca și mine, căci și soția lui se afla la Sergheevca. Șoseaua era pustie și noi ne-am pornit pe jos. Am sunat-o pe Irma și ea mi-a spus că vine cu un autobuz spre Chișinău și să stau acolo unde sunt că o să mă ia de la marginea drumului.

Soția lui Timur era în același autobuz și noi ne-am pitit după un copac ce se înălța deasupra șoselei și am început să pândim când șoseaua, când cerul. Noi și noi explozii se auzeau dinspre Sergheevca și genunchii au început să ne tremure. Autobuzul cu femeile noastre întârzia să apară și ne cuprinse frica. Am scos din geantă punga aia cu roșii și am așezat-o între noi și l-am invitat să ia o pătlăgică și Timur a luat una și și-a înfipt dinții în ea, exact așa cum am făcut și eu. Șoseaua continua să rămână pustie și noi ne înfigeam tot mai adânc dinții în roșiile alea bombate.

NOTA AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.