128 de zile de când Rusia putinistă a invadat militar statul vecin, Ucraina.

Acest război depășește orice limită imaginară a cruzimii și barbariei. Pe 27 iunie o rachetă rusească de tip X-22 a lovit un centru comercial la Kremenciug: 19 civili omorâți, 62 persoane rănite. Pe 1 iulie același tip de rachetă a lovit un imobil în Odesa: 19 persoane omorâte (printre care 2 copii), 30 de răniți...

Asupra centrului comercial de la Kremenciug s-a tras ziua, atunci când e plin de cumpărători. Asupra imobilului din Odesa s-a tras noaptea, atunci când toți dorm pe la casele lor. Să nu-mi spuneți că sunt coincidențe...

Rachetele X-22 sunt rachete foarte vechi sovietice, din anii 60 ai secolului trecut, prevăzute pentru a ataca port-avioane. Pot devia de la țintă cu câteva sute de metri și au un sistem de corecție automat bazat pe contrast de radar, adică el vede doar obiecte care se evidențiază net față de peisaj, ceea ce poate funcționa cu un port-avion în ocean, dar este absolut ineficient „pe uscat” și în zone urbane. Altfel spus, sunt rachete chioare. Lansate asupra civililor.

În aceeași zi, 1 iulie, rachete rusești au lovit Sergheevka, un orășel balnear la doar 30 km distanță de frontiera cu Republica Moldova. La Sergheevka au pierit 16 persoane într-un imobil și 4 într-o stațiune balneară. Stațiunea balneară aparținea Republicii Moldova și era un centru de reabilitare pentru copii. Din fericire, ea a fost inactivă din cauza COVID-ului. Acele 5 persoane care se aflau pe loc pregăteau stațiunea pentru a primi copii din nou...

Să mai spună cineva acum că acesta „nu-i războiul nostru”...

28 IUNIE Este fără îndoială cea mai neagră zi din istoria românilor. Pe 28 iunie România nu a pierdut doar un teritoriu, Basarabia... Odată cu invazia acestui teritoriu de către URSS a început o perioadă de exterminare nemijlocită a populației locale. În următorii 10 ani teritoriile ocupate de către imperiul sovietic pierdea 1/3 din populație... Evacuați, deportați, executați, morți de foame...

Nu ar trebui să ne mire pre mult rezistența ucrainenilor. Ei știu bine ce soartă le este rezervată. De altfel, a și fost enunțată, negru pe alb, direct pe RiaNovosti: populația recalcitrantă exterminată, ocupație militară... Nu ar trebui să ne mire nici faptul că această dată, 28 iunie, nu este nicidecum menționată de către instituțiile statului care se cheamă Republica Moldova: cum n-ai suci-o, dar reiese că 28 iunie este adevărata zi aniversară pentru această formațiune statală...

SANDU A FOST LA KIEV Pe 27 iunie Maia Sandu a fos la Kiev. O vizită mai mult decât necesară! O vizită probabil mult prea întârziată. Dar vorba veche – mai bine mai târziu decât niciodată.

P.S.: Între timp, Transnistria s-a grăbit să le scrie atât ucrainenilor cât și celor de la Chișinău că ei vor pace și gata. Iar la Chișinău, Dodon, care așa și nu e la pârnaie, continuă să amenințe guvernarea. Ceva de genul „nici nu vor reuși să ajungă la București”... Întrebarea-cheie în propozițiile de mai sus nu este cine și ce vrea anume ci... de ce nu stă la pârnaie Dodon?!