Satană i-au spus pe data de 28 iunie când a schingiuit fără milă un polițist, cu fierul de călcat, la Bender. L-a legat de mâini și de picioare de corlatele patului și i-a pus fierul ăla de călcat, băgat în priză, pe burtă, frecându-l cu el încolo și încoace, până când i-a jupuit toată pielea. Din urma fierului de călcat nu rămăsese decât carne vie. Iar deasupra bărbatului ăla torturat se ridicase un nor de aburi. Polițistul a murit în chinuri îngrozitoare sub fierul ăla de călcat încins. Volodea îi cerea un singur lucru: să treacă de partea lor și să lupte contra fasciștilor din Chișinău și pentru că polițistul refuză îl călcase câteva ore bune cu fierul ăla dogoritor pe picioare, pe burtă, pe piept, pe buci. 

 Din ziua aia, toată lumea îl poreclise Satana, pentru a arăta că ferocitatea și cruzimea sa nu aveau egal. El niciodată nu-și împușca prizonierii, pentru că așa ar fi avut parte de o moarte ușoară, el prefera să-I căznească, supunându-I la niște chinuri înfiorătoare și prelungindu-le la infinit agonia. Avea răbdare și timp pentru asta. Cea mai mare plăcere a sa era să-și adune camarazii și să-și desfigureze victimele în fața lor și ei veneau ca la un spectacol. Un spectacol regizat și jucat de Volodea. 

Pe calbatono Dali a capturat-o într-o casă de la periferia orașului Țhinvali la începutul verii lui 1990 și a cărat-o într-un beci, unde, o noapte întreagă, i-a smuls fir cu fir tot părul din cap, cu un clește. Satana era comandant de regiment și soldații lui îl venerau, fiindcă el era foarte bun cu ei. Toți participau la aceste spectacole ale torturii. Veneau și din alte unități, cu câte-o sticlă de votcă în mână. Beau și-l urmăreau cu sufletul la gură pe Satana cum își chinuia jertfele sale neajutorate, fără milă. 

Când Volodea îi smulse și ultimul fir din cap, l-au aplaudat, iar când i-a rupt și gurguile, l-au ovaționat în picioare.

Spectacolele sale  erau gustate de foarte mulți. Sălile unde-și tortura dușmanii erau arhipline. Uneori, printre spectatori putea fi zărit și câte-un colonel sau vreun general de-al lor.

În Groznâi, i-a chemat pe toți la o piscină, unde, până la război, aveau loc meciuri de polo pe apă. Soldații săi s-au așezat comod în scaunele din tribune, cu câte un joint în mână sau cu o vodcă și l-au urmărit pe Satana cum îl împinge în mijlocul bazinului pe Nodar, căruia îi legase mâinile la spate. 

Îi scufundă capul în apă, și îl ținu sub apă, în timp ce număra. 

- Ei, cum credeți, a murit? îi întreba el și soldații îi asigurau că da și atunci el îl înșfăca pe cecen de păr și îl scotea la suprafață acesta țâșnea cu gura căscată larg deasupra apei și sorbea aer, cu lăcomie,  ca și cum l-ar fi mâncat și toată asistența se prăpădea de râs. Cu cât timpul trecea, cu atât îl ținea și mai mult sub apă, dar când îl scoase la un moment dat acesta era mort și soldații ruși au început să-i aclame numele,  și să-l aplaude. Strigau:

- Satana, ești nemaipomenit! Bravo, Satana!!!

În Mariupol, în dimineața asta, soldații din regimentul său, dar și din alte regimente au venit să vadă un nou spectacol de-al Satanei. Satana- acum nimeni nu-i mai știa adevăratul nume, poate, nici el- le găbuise pe o mamă și o fiică, undeva la periferie, unde acestea lipiseră pe un stâlp un afiș pe care scria că Mariupolul e Ucraina.

Spectacolul avea loc într-un bar de la subsolul unei case distruse. Pe scenă, Satana o scoase pe Eva și pe mama ei și pe rând le smulgea limbile din gură, bucată cu bucată. Soldații îl aplaudau în picioare când le prezenta o nouă bucată de limbă.

Deodată, unul dintre soldați își scoase pistolul din teacă și le împușcă pe mama și pe fetița ei.

Toți ceilalți soldați au tăbârât asupra lui, indignați că i-a privat de un spectacol nemaipomenit. L-au imobilizat la pământ și au început să-l bată cu picioarele în gură. Apoi i-au legat mâinile la spate și l-au urcat pe scenă și Satana își scoase cleștele din buzunar și îi smulse lui limba din gură, dar nu toată dintr-o dată, ci bucată cu bucată și toți soldații ăia care îl înconjurară îl aplaudau frenetic. Afară începu să se crape de ziuă și ei nu se grăbeau să plece nicăieri. Nu se grăbea nicăieri nici Satana, care își băgă din nou cleștele în gura soldatului.