Soldații ruși care au deschis ușa le-au cerut tuturor să iasă afară. Un soldat cu țeava mitralierei îi îmboldea să iasă din casă. Pe Ilie l-au găsit sub pat și l-au fugărit în ogradă, cu șuturi în gură. Din urma lui se întindea o coardă de sânge. Pe Toma l-au scos dintr-un sac cu făină, de păr, și o pulbere albă se așternu în jurul lui ca un strat de zăpadă. Mai să-I smulgă chica din cap. El răcnea ca din gură de șarpe și ei râdeau în hohote. Râdeau de nu mai puteau. Râdeau ținându-se cu mâinile de burtă.

Știau tot.

Știau câți copii are nea Ion.

Știau că are șase copii și că nevastă-sa e bolnavă și se află la spital. Aveau o listă în mână, întocmită de cei de la Primărie.

Îi căutau în jurul casei.

Pe Vasile l-au coborât din cireș, unde acesta se pitise pe o creangă. L-au dat jos de acolo cu o rafală de mitralieră, iar pe Ileana au impus-o să părărsească podgoria, unde aceasta se adăpostise după o tufa de vie.

Ileana avea paisprezece ani și deja era o frumusețe de fată. Înaltă, blondă, cu ochii albaștri, părea mai matură decât era. Sânii ei mari se zăreau și din partea cealaltă a satului.

I-au aliniat pe toți în ogradă și unul dintre ei se apropie de nea Ion și începu să-I spună ceva, dar nea Ion nu știa rusește și nu pricepu ce vru să-I spună.

Soldatul prinse să-l lovescă cu palmele peste obraji, în fața copiilor săi. Nea Ion nu scoase în sunet. Își strânse maxilarele și îndura cu stoicism fiecare lovitură. Nu știa ce-I cerea.

Un alt soldat își scoase o legătură de chei din buzunar și o zornăi în fața ochilor săi. Înțelese ce voia. Voia să le dea cheile.

Nea Ion își băgă mâinile în buzunar, de unde extrase câteva chei și I le înmână celui care-l lovise cu latul mâinii peste față. Printre ele erau și cehile de la beci.

Locotenentul descuie ușa și coborî în beci, de unde scoase un butoi de vin, o putină de brânză, un coș cu roșii și castraveți. Un altul se întoarse dn ocol cu un berbec pe umăr și-l trânti în mijlocul curții, unde alți doi soldați îl țineau de picioare, iar un al treilea îîi înfipse un cuțit în gât.

Pe nea Ion l-au pus să-l jepuiască, în timp ce câțiva soldați au scos din casă o masa și au pus pe ea farfurii, în care au tăiat roșiile și brânza.

Soldații mâncau și frigeau carnea de berbec, sub privirile lui nea Ion și ale copiilor săi.

Au scos cepul și vinul l-au turnat în căldare, iar găleata o transmiteau de la unul la ltul până au golit-o.

Nea Ion și copiii îi priveau cum își cărau catrafusele în casă. Nimeni dintre ei nu știa rusește, dar au înțeles cu toții ce li se cerea: să plece. Ei să plece, iar Ileana să rămână.

Nea Ion le-a șoptit copiilor să se ducî la moș Andrei din Cetâreni, și fiii săi au ieșit buluc în drum și au luat-o la sănătoasă. Au rămas doar nea Ion și Ileana.

Un alt soldat a mai adus pe umeri o oaie din ocol și a trântit-o în mijlocul curții. I-au pus lui nea Ion un cuțit în mână și i-a cerut s-o ucidă. Nea Ion împlântă cuțitul în gâtul oii. Un soldat i-a făcut un semn fetei să intre în casă. Fata nu vru. Vru să fugă și o doborî la pământ un alt soldat. O ridică în aer și se îndreptă cu ea în brațe spre ușa casei. Fata țipa ca din gură de șarpe și își flutura mâinile în toate părțile vrând să se rupă din mâinile acetuia.

Nea Ion alergă spre ei și le ieși înainte în fața ușii, unde o lovi pe fată, cu cuțitul ăla murdar de sânge, direct în inimă. Același cuțit și-l înfipse și lui în inimă.

Fii săi ajunseseră la moș Andrei din Cetâreni și acesta le deschise poarta și-I lăsă să intre în curte.

Ambii muriră pe loc.

NOTA AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.