121 de zile, patru luni încheiate, de când hoardele putiniste au invadat statul vecin, Ucraina.

În primele zile ale războiului, atunci când toată lumea cu ceva gărgăuni în cap implora statele Occidentului să „închidă cerul” Ucrainei, iar Occidentul refuza, Ucraina a cerut să i se dea măcar avioane, ca să se apere singuri. Occidentul a refuzat, argumentând, printre altele, că ar dura tocmai patru luni pentru ca piloții ucraineni să învețe a zbura cu avioanele lor (se discuta atunci despre F-16, unul din cele mai reușite și mai masiv produse avioane în lume). Ucrainenii și astăzi spun că au piloți, dar nu au avioane...

Dar să revenim de partea noastră.

CATINDATURA Nu vă fie cu bănat, dar ceea ce se întâmplă în Republica Moldova de 30 de ani (hai să zicem de 12, de când îi tot dăm cu integrarea europeană) îmi seamănă tare cu un berbec care bate încăpățânat cu coarnele într-un zid că să intre în curte, chiar dacă are o poartă chiar alături. Bineînțeles, scopul final e același, dar va rezista oare berbecul? Desigur, din locul în care îi dă cu capul a mai sărit tencuiala, s-au spart niște cioburi dintr-o cărămidă... A înregistrat progrese incontestabile și măsurabile! Mai mult, putem lesne evalua grosimea peretelui și cantitatea de efort necesar pentru a-l dărâma. Vorba președintelui: „Azi sărbătorim, dar de mâine ne apucăm de sfărâmat zidul!”

În această formațiune precară statală care se cheamă Republica Moldova nu prea există ținere de minte, dar vă voi ajuta puțin: prin 2011 – 2012 eram în plină „poveste de succes”. Ne integram într-atât de rapid în Europa încât unii politicieni ne promiteau o adeziune (!) pe undeva prin 2014! Au trecut 10 ani de atunci...

Și apropo, despre „sănătatea berbecului”: în 1991, populația RM era de 4,3 milioane, cu Transnistrie cu tot. În 2022 în Republica Moldova mai rămân 2,6 mln (fără Transnistria). Dar nu-i nimic, important este vectorul!

Așadar, oficial suntem candidați alături de Montenegro, Serbia, Turcia, Albania, Macedonia de Nord și... Ucraina bineînțeles! Iată-ne din nou întorși la Ucraina căreia îi datorăm nu doar faptul că încă nu suntem sub ruși, ci și candidatura propriu-zisă. Iar celor care ar avea ceva de obiectat le vom aduce aminte că Georgia a fost „uitată”, deși până acum Ucraina, Republica Moldova și Georgia erau tratate „la pachet” de către oficialitățile UE...

EFORTUL MOLDOVEI Dar să nu spuneți că nu participăm și noi la efortul comun! Săptămâna trecută Președintele Parlamentului, Grosu, ne-a năucit! Cu ocazia „candidaturii” a anunțat că ne alăturam și noi sancțiunilor europene împotriva războiului! Tot săptămâna asta ar trebui să intre în vigoare și legea care ar combate propaganda putinistă. Pe mine unul nu prea mă duce capul cum poate ea funcționa, dar vom trăi și vom vedea.

Cam atât pentru astăzi. V-aș mai fi povești despre concertul avortat al căpșunarului Kirkorov, adus în Moldova de către Șor & Co., dar parcă m-ar umfla și râsul. Fapta vitejească, adevărat. Că așa suntem noi, viteji!