Țipătul lui îl auzeam din pâlcul de copaci de pe malul lacului. Era strigătul unui bărbat bătut cu bestialitate și deznădăjduit. Fără nicio speranță că ar putea fi ajutat, țipa ca să suporte mai ușor durerea. Era un bărbat chel,  bușit de pământ de trei tipi cu ochelari de soare. Îl izbeau pe rând cu câteun picior sau pumn în stomac, dar ochelarii nu le cădeau de pe nas.

Erau prea mătăhăloși ca să îndrăznesc să intervin și nu mi-am trădat prin nimic prezența. Pitit după trunchiul scorojit al teiului, încercam să-mi dau seama de ce îl bat și ce vor de la el. Portbagajul era deschis. Se vede că l-au scos de acolo înainte să înceapă să-l picteze. Poate, l-au răpit sau, poate, era o reglare de conturi între bandiți. Nu, chelul nu avea față de tâlhar, spre deosebire de cei trei tipi, care însă nici ei nu voiau să-l omoare, după cum îl băteau.

 Ei voiau să obțină ceva de la chel. Ceva foarte important. De asta, nici nu-l băteau toți deodată și nimeni nu-l lovea în cap.

Deodată, au încetat să-l mai bată. L-au legat fedeleș și l-au băgat înapoi în portbagaj , au trântit capacul și s-au suit înăuntru.

Când norul de praf și de fum rămas după mașină, s-a culcat pe pământ, am ieșit și eu de după copac și am urcat pe bicicletă, pedalând în direcția stufărișului.

După o cotitură a drumului, i-am văzut blocați într-o baltă. Patinau pe loc. Mi-au ordonat să-i ajut, nu mi-au cerut, mi-au ordonat, asta a fost impresia mea.

Știind ce aveau în portbagaj, totuși i-am ajutat. Ce, parcă aveam de ales?

Dinspre lac s-au auzit voci și lătrat de câine și, nu peste mult, s-au ivit câțiva pescari, însoțiți de niște dogi uriași și s-au apropiat de noi. Pescarii purtau cizme cu carâmb și erau nerași. Erau patru și erau mai înalți decât bătăușii și le-au cerut să le deschidă portbagajul, de  unde l-au scos pe chel. Acesta abia de se ținea pe picioare. Pescarii le-au cerut bătăușilor să plece, dar fără chel. Probabil, au urmărit și ei scena când acesta era zvântat în bătăi. Cei trei bătăuși au urcat în mașină și s-au cărat.

Pescarii i-au dezlegat mâinile chelului și s-au făcut nevăzuți în inima stufărișului. Mașina bătăușilor se înfundă într-o altă baltă de pe drum. Bătăușii o scoaseră încercau s-o scoată din nămol și împingeau mașina. Reușiră.

Chelul sări în picioare și alergă spre cei care l-au bătut cu bestialitate, strigându-le să-l ia și pe el, cu ei.