114 de zile de când a fost invadat masiv statul vecin, Uraina, de către hoardele putiniste...

Săptămâna trecută a avut loc deja a treia (!) conferință la Rammstein în cadrul căreia statele lumii „libere” au discutat... de fapt nimeni nu mai știe ce discută ei acolo... După 114 zile de război presa occidentală scrie că Ucraina nu a primit decât 10% din cele necesare pentru a rezista și pentru a-și elibera țara. În același timp, Rusia ar încasa cam un miliard de dolari pe zi (!) dn vânzarea de hidrocarburi (inclusiv de la Republica Moldova), pe când războiul ar costa-o dar 500 de mln...

Săptămâna care a trecut la Kiev au fost Macron, Scholz și Draghi. Li s-a alăturat și Johannis. E drept că lui nu i s-a găsit loc în același tren și a venit la Kiev separat. Fapt curios de menționat, de altfel. Zelenski n-a stat mult de vorbă și i-a dus pe toți la Irpen’. Majoritatea comentatorilor au menționat o schimbare notorie în discursul lui Macron după această vizită.

Dar cel mai curios a fost altceva: nu au dovedid să plece cei patru, că la Kiev a poposit Boris Johnson! Probabil știe el ceva de a considerat necesar să vină până la Kiev în mod urgent înainte ca să fie făcută v-o prostie continentală...

Ucraina pierde în continuare zeci de vieți zilnic... Ucraina va lupta, căci nu are de ales. Putiniștii au decretat la nivel cât se poate de oficial că Ucraina nu trebuie să existe, un fel de „soluție finală”. Pentru Ucraina e un război pe viață și pe moarte... Dar ei luptă pentru o Europă întreagă! Inclusiv pentru noi, acei care continuăm să cumpăram gaz de la Gazprom.

Să revenim însă în Republica Moldova:

GINERELE MACRON Înainte de a merge la Kiev, Emmanuel Macron a trecut pe la Chișinău. Nu contează ce anume i-a spus el Maiei Sandu dar rețelele au fost invadate de poze, cum să le zic?... la limita protocolară. Nu că nu mi-ar place Macron ori Sandu. Eu în genere nu am niciun sentiment față de politicieni, doar cerințe. Nu e despre atitudini personale. Am totuși așa o întrebare: nu mă lasă impresia că e de un "mauvais ton" la limita acceptabilului (iar pe alocuri cred că l-a și depășit)... Totuși, sunt ambii șefi de stat, nu? Cred că răspunsul e la suprafață: vă aduceți aminte de scrutinul la care a fost ales Lucinschi? „Vai, dar ce om frumos e!” ziceau babele la piață... Eu cred că s-a jucat aceeași miză: imaginea „ginerelui perfect”. Bineînţeles, este doar presupunerea mea, dar nici nu vom îndrăzni să insinuăm că acele poze siropoase difuzate pe net, presupun și altceva decât o banală propagandă politică.

CATINDAŢI LA CATINDAŢI Montenegro, Serbia, Turcia, Albania, Macedonia de Nord... Sunt cele 5 țări, candidate oficiale pentru adeziunea la UE. Ca să înțelegeți despre ce vorbim: când ajungeam eu în Franța se discuta mult despre candidatura Turciei, acceptată în... 1999! Nu au trecut decât 23 de ani de atunci... Bosnia și Herzegovina a depus candidatura în 2016 și încă nu are oficial statut de candidată.

Și totuși ce s-a întâmplat de se bucură așa lumea la Chișinău și se felicită? Comisia Europeană a „recomandat” ca cererile Moldovei și Ucrainei să fie acceptate! Măi-măi-măi! Dar de aici și până mai departe...

Cu atât mai mult că nici Maia Sandu nu insistă prea mult. I-a spus și lui Macron direct, ochi în ochi, mână-n mână: „Macroane, dragă, să știi că noi nu vrem s-o luăm pe scurtătură! Noi vrem sentimente curate, nu favoritisme!” Bine că nu a zis să fie respectat și rândul, ca la sovietici, căci pentru Albania, spre exemplu, nu se așteaptă nimeni la o adeziune înainte de 2030, iar cu Turcia nici nu mai negociază careva de la 2019 încoace...

În fine, atâta zarvă pentru nimic! Republica Moldova, spre deosebire de Ucraina, poate rezolva totul foarte simplu și repede, și cu NATO, și cu UE, și cu securitatea cetățenilor în fața unei eventuale invazii: re-Unirea cu România!

Dar exact acest lucru vi-l ziceam și cu 11 ani în urmă:

Știți vorba aia cu vrabia din mână și barza din cer? Păi noi ne bucurăm ca idioții doar când vedem o barză, undeva departe, iar vrabia o alungăm cu mătura, deși ea încearcă, sărmana, să ni se așeze singură în palme.

P.S.: Apropo, în ediția trecută notam 5 întrebări (le calificam drept retorice, căci rămân fără răspuns de 30 de ani): despre CSI, posturile TV rusești, libertatea lui Dodon, interzicerea Mitropoliei Moldovei, renunțarea la gazele rusești. Să știți că am primit (noi toți, nu eu în mod particular) un „răspuns” la una din ele: cică Popescu ne-a anunțat că guvernul „va studia” dacă ne este încă avantajos să stăm cu Putin la o masă în CSI ori ba. Cu alte cuvinte, întrebările au rămas retorice în continuare.