Ieri, după ce am condus-o pe nevastă-mea la aeroport, de unde ea a zburat la Berlin, unde va sta două luni, am mers direct la secția de pașapoarte, sperând să-i pot convinge pe cei de acolo ca să-mi facă un nou pașaport. Pe treptele clădirii cu două etaje, un portar mustăcios căsca. Nici țipenie în fața ușilor, unde, altădată, era lume de peste lume. Portarul m-a condus înăuntru, unde, de asemenea, era pustiu și eu am putut să aleg ghereta la care să merg, fiindcă toate erau libere. Am ales ghereta cinci, unde o funcționară blondă se plictisea. Se uita într-o oglinjoară și-și dădea buzele cu ruj. Cu un ruj roșu ca sângele. Mi s-a părut că s-a bucurat când m-am apropiat de ea și i-am spus bună ziua. Cred că eram primul vizitator.

Nu, nu putea să mă ajute cu nimic.

O funcționară blondă de la o gheretă vecină căsca apetisant. Am mers peste ea.

- Și ce credeți că eu o să vă eliberez un nou pașaport? Da de unde? Nu o să vă eliberez, și nu pentru că nu vreau, dar pentru că nu mai aveam pașapoarte noi. Veniți în toamnă, se pare că atunci vă vom putea da unul nou. Până atunci, nu avem cu ce să vă ajutăm.

Portarul îmi deschise ușa și mă lăsă să ies afară și eu am ieșit gândindu-mă la faptul că nu am cum să mă duc la nevastă-mea la Berlin și, în general, până în toamnă nu voi putea ieși nicăieri din țară.

Ajuns acasă, și plimbându-mă prin camerele pustii, m-am gândit că, probabil, autoritățile nu eliberează pașapoarte noi ca oamenii să nu poată pleca din țară. Pesemne că prea mulți pleacă.

Nu țin minte exact în ce moment, dar mi s-a făcut frică. Și dacă ne atacă și pe noi rușii eu ce voi face? Să plec nu pot, cu un pașaport expirat. O să mă întoarcă înapoi de la graniță și atunci singura mea alternativă ar fi să lupt. Dar cum să lupt, dacă nu am făcut armata și nu am ținut niciodată o armă în mână? Vezi însă o altă soluție? Singura soluție e să te înrolezi în armată.

Pașaportul acesta expirat îmi frigea mâna. L-am pus pe masă și m-am gândit să mă duc la centrul militar și să-i rog să mă învețe să trag cu arma.

Am mers a doua zi. Portarul de la centrul militar căsca. M-a condus într-un cabinet cu ușa capitonată. Funcționara se uita într-o oglinjoară și-și dădea buzele cu ruj. I-am zis că aș dor să învăț să trag cu arma și să mă treacă într-o listă de rezerviști.

Ea mi-a zis că nimeni de la centrul militar nu se ocupă cu instruirea civililor și mi-a râs în față.

Nimeni nu voia să mă învețe să trag cu arma sau să-mi treacă numele pe o listă cu oameni care vor să-și apere țara. O asemenea listă nu aveau. Aveau doar o listă de rezerviști, unde numele meu însă nu era, fiindcă eu nu făcusem armata. Am ieșit dezamăgit afară. Nimeni nu voia să mă învețe să trag din armă, iar pașaportul meu era expirat. Dacă ne vor ataca rușii eu nu voi putea nici să fug peste graniță și nici să-mi apăr țara.

Așa sau altfel, aștept să vină toamna și să se întoarcă acasă nevastă-mea. E cel mai bun lucru pe care-l pot face.