De când și-a rupt piciorul, nepoata ei Nastea îi aducea zilnic de la magazin legume, lapte, pâine și brânză, îi curăța cartofi, îi spăla farfuriile murdare, îi schimba pamperșii, îi freca podeaua cu mopul, sau o scotea la aer, pe banca din curte, unde, de una singură, Ludmila Afanasievna nu avea cum să ajungă, după ce-i puseseră piciorul în ghips.

Nastea era unica ei rudă și Ludmila Afanasievna nu credea că poate să existe în toată lumea asta un om mai minunat ca nepoata ei. Pe toată perioada cât a stat cu piciorul în ghips, fata fusese singurul om care o vizitase. Uneori, chiar și de două ori pe zi, iar când a făcut febră, a rămas patru nopți la ea.

Peste o lună a dus-o la spital pentru a-i scoate ghipsul și a ajutat-o apoi să meargă fără cârje. Pentru Ludmila Afanasievna care, de câțiva ani, nu mai avea pe nimeni, fata asta era un mare dar. De asta, se gândi și ea s-o răsplătească și îi făcu donație pe apartamentul ei cu patru camere, fără ca fata s-o fi rugat s-o facă și fără ca ea să fi știut de intențiile ei. Fata chiar s-a opus, dar ea a insistat. Voia, în felul acesta, să-i mulțumească pentru grija și dragostea ei și nu regreta deloc ce-a făcut.

După ce se văzu cu actul de donație în mână, nepoata ei aproape că o purta pe brațe. Îi repară ambele balcoane, îi schimbă toate becurile din apartament, îi înlocui chiuvetele din baie și din bucătărie, și-i instală un climatizor în dormitor. Nastea o copleșea cu dragostea ei. Îi lipi pe pereți tapete noi, iar pardoselile le acoperi cu gresie, încât cei care deschideau ușa scoteau strigăte de uimire. Dispăru și mirosul acela stătut și greu.

Până și patul i-l schimbă, înlocuindu-l cu un divan moale și confortabil. Doar de icoane nu se atinse.

De când nepoata ei avea grijă de ea, Liudmila Afanasievna se îngrășase și toate analizele îi ieșiseră bine. Ce mai la deal, la vale, bătrâna plesnea de sănătate și se ducea singură la magazin sau la piață. Sau să se plimbe prin parc. Nastea îi mai instală și o nouă ușă la intrarea în apartament, după care plecă pe două zile la Moscova.

Dimineață, Ludmila Afanasievna deschise voioasă ultima ușă din bloc, pentru a ieși în curte, când, brusc, din cornișa clădirii se desprinse o cărămidă și îi căzu drept în moalele capului, ucigând-o pe loc.

Serioja se târî în coate spre capacul de pe acoperiș, îl deschise și coborî pe scări în podul casei. Nu, nu-l văzu nimeni. Nu se auzeau nici țipete în ogradă, ceea ce înseamnă că încă nimeni nu descoperi cadavrul bătrânei. Își scoase mănușile și se spălă pe mâini cu un dezinfectant. Își dădu jos de pe el maioul și blugii și le băgă într-o pungă. Din rucsac extrase o altă sacoșă, de unde pescui un maiou curat și un șort nou-nouț, în care se înțoli cât ai clipi din gene. Traversă podul blocului călcând ca pe ouă și coborî pe cealaltă scară, iar odată ajuns în curte, alergă și el spre mulțimea de pensionari, îngrămădiți în jurul bătrânei năclăită de sânge.

Clădirea aia era foarte veche și din când în când se mai desprindeau cărămizi din cornișă. Acesta era al doilea caz când o cărămidă ucigașă omora pe cineva și lumea vocifera. Zeci de reporteri de televiziune le luau interviuri locatarilor. Veni și primarul ca să-i anunțe că l-a demis pe șeful direcției locativ-comunale și că începând de azi blocul lor va intra în reparație capitală și vorbele lui fură urmate și de fapte. După ce ambulanța cu trupul neînsuflețit al Ludmilei Afanasievna ieși din curte, apăru o macara, și zeci de constructori gata să se apuce de muncă.

Nastea reveni a doua zi din Moscova și a treia zi o înmormântă pe Ludmila Afanasievna cu mare fast. La cimitir veni tot blocul lor care-i erau recunoscători pentru faptul că, după moartea ei, în sfârșit, autoritățile municipale se apucară să le repare și blocul lor. Veni și Serioja. Nastea îi dădu și lui de pomană un colac, un ștergar și un rucsac, pe care, când acesta îl deschise acasă, descoperi într-un buzunăraș  un plic alb, plin ochi cu bani.

Două zile mai târziu, Nastea scoase la vânzare apartamentul pe care i-l dăruise mătușa sa în ziua aia când medicii i-au dat ghipsul jos și ea a ajutat-o să se întoarcă acasă fără cârje.

Nota autorului: Acest text este o proză și trebuit citit în această cheie.