Împreună cu mama sa, dar și cu fiicele ei de patru și de șase ani, Svetocica și Liudocica, Natalia a zburat la Moscova în timp ce tot Chișinăul fierbea de ziua Sfântului Valentin.

În piața din centrul orașului sau în cafenele și restaurante, bărbații și femeile se îmbrățișau în văzul tuturor, bărbații le săltau deasupra pământului și femeile își mișcau picioarele în aer și plescăiau din buze. Bărbații le dăruiau flori și femeile le strângeau înduioșate la piept.

Ei Stiopa nu i-a dăruit flori de Sfântul Valentin și nu de aia că n-ar mai fi iubit-o la fel de mult, ci pentru că pur și simplu nu a avut timp pentru asta. În loc să-i aducă flori, el i-a târât bagajele în stradă și în loc s-o ducă în vreun restaurant fițos, el a condus-o spre un taxi care le acoperi curtea cu un nor înecăcios de fum.

Ea și Stiopa nu s-au îmbrățișat în ziua aia și ea se gândi că vor avea tot timpul din lume pentru asta după ce va veni și el la Moscova. Acum plecau doar ele și ea credea că pentru totdeauna.

Stiopa nu veni cu ele.  El rămase ca să se întâlnească cu cei trei oameni interesați să le cumpere apartamentul lor cu patru camere de pe Alba Iulia.

Stiopa le flutura din mâini de la geamul aeroportului. Îi fluturau și ele din mâini de pe scările avionului, cu toate că nu erau sigure că el le vede, după cum nici el nu era încredințat că îl văd. Oricum, asta nu-i deranja să-și agite brațele deasupra capului și să-și trimită bezele în aer.

Natalia se așeză pe scaunul din avion și se gândi dacă Stiopa va reuși să vândă apartamentul lor la prețul pe care l-au convenit între ei. Important era să nu scadă din preț. Nu avea decât să mai rămână câteva zile la Chișinău sau câteva săptămâni sau cât va trebui, dar să nu-l dea mai ieftin. Asta își dorea și Stiopa și, de aceea, nici nu apăru la Moscova a doua sau a treia zi după ce se despărțiră în aeroport și nici măcar peste o săptămână. În timpul acesta, Stiopa se întâlni cu toți oamenii ăia care voiau să-i cumpere apartamentul, dar niciunul dintre ei nu vru să-i dea cât le ceru el și nici el nu vru să scadă din preț.

Când ajunseseră la Moscova, Natalia închirie o garsonieră într-un cartier de la periferia Moscovei și nu așa cum au vrut ele, undeva prin centru.

Toți banii cu care veniseră din Chișinău îi băgaseră în chiria aia, deoarece tipii de la agenția imobiliară nu vrură să lase din preț. Pe ei nu-i interesa deloc că ele or să rămână fără nicio lețcaie în Moscova și nu vor avea din ce trăi. Ei și ce dacă erau rusoaice din Moldova? Asta nu-i înduioșă deloc și ele ieșiră din sediul agenției imobiliare cu punga goală. Acum singura lor speranță era ca Stiopa să vândă mai repede apartamentul ăla al lor de pe Alba Iulia. Atunci vor putea să-și cumpere și ei ceva și vor avea și din ce trăi. Deocamdată însă, rămăseseră fără nici un chior la ele și pentru a nu muri de foame, Natalia se angajă vânzătoare la supermarketul din cartier, iar Irina Nikolaevna stătea acasă cu nepoatele.

După 24 februarie, după ce rușii invadaseră Ucraina, Stiopa constată că nimeni nu-l mai căuta la telefon ca să-l întrebe dacă e adevărat că el vinde un apartament cu patru odăi pe strada Alba Iulia și la ce preț. Dispăruseră toți cumpărătorii. Zilele treceau una după alta otova și nimeni nu-l telefona ca să se intereseze de oferta sa, pe care el o plasase pe toate saiturile de anunțuri.

Pentru că rămăseseră cu punga goală, Natalia o rugă pe proprietăreasa prăvăliei să-i dea un avans ca să aibă și ele din ce trăi la Moscova, unde totul era de două ori mai scump ca la Chișinău.

I se terminară banii și lui Stiopa și el nu mai știa ce să facă. Era deja sfârșitul lui martie și nimeni nu-l mai telefonă. Stiopa era gata să-l dea mai ieftin, dar nu avea cui, căci nimeni nu mai voia să-l cumpere.

Doar Natalia lucra, dar salariul ei de vânzătoare nu era prea grozav ca să poată trăi din el patru oameni. Foarte multe lucruri pe care și le puteau permite la Chișinău, la Moscova și le refuzau. Renunțaseră la icre roșii, la salam vienez sau la fructe și asta nu o putea încânta pe Irina Nikolaevna care începu să-și caute și ea de lucru, dar nimeni nu vru să angajeze o pensionară.

Văzând că nimeni nu-l sună, Stiopa începu să-i zbârnâie pe cumpărătorii din februarie ca să le spună că e gata să mai lase din preț și descoperi că unii dintre ei aveau telefoanele deconectate, iar alții îi mărturisiră franc că-și făcuseră bagajele și voiau să plece din țară.

Când Stiopa înțelese că nu mai are cum să vândă acel apartament, se apucă să bea. Nu-i mai rămăsese nimic altceva să facă decât să bea. Lovele n-avea pentru asta, dar avea prieteni cărora le plăcea să-și ude zilnic măselele.

Proprietăreasa hipermarketului o concedie pe Natalia la sfârșitul lui aprilie, chiar în ziua în care-i plătise salariul, și nu de aceea că ar fi antipatizat-o, dar fiindcă voia să emigreze din țară și-și vindea sau lichida toate afacerile.

Rămasă fără job, Natalia bătu tot cartierul în căutarea unei alte slujbe, dar nu-și găsi nimic și banii li se termină.

Natalia îl sună pe Stiopa într-o dimineață în timp ce acesta stătea în pragul bombei din cartier și îl aștepta pe Oleg ca să vină cu lovele. Natalia  îi spuse că ele vor să se întoarcă acasă, dar nu au bani pentru asta.

- La Moscova nu e de trăit, îi spuse ea, și vrem să venim acasă, dar nu avem bani nici măcar pentru a ne cumpăra un bilet. Tu nu poți să ne trimiți niște bani ca să ne cumpărăm bilete și să venim acasă?.
- Sigur că o să vă trimit, bolmoji Stiopa încurcat, doar că salariul îl voi primi abia peste o săptămână.
- O săptămână nu mai e chiar așa de mult, îi spuse Natalia, și o anunță pe Irina Nicolaevna să-și facă bagajele că se întorc la Chișinău.
- Și de unde vom face rost de bani de bilete? o întrebă Irina Nicolaevna.
- O să ne dea Stiopa, i-a spus ea în șoaptă ca să nu le trezească pe fetele ei care dormeau tun pe divan.

În timpul acesta, Stiopa se dezlipi de ușa cârciumei și se duse la atelierul de reparat mașini, unde lucrase înainte ca ai lui să zboare la Moscova, ca să-l roage pe proprietar să-l ia înapoi la lucru. Oleg veni și se miră foarte tare că Stiopa nu-l aștepta la cafenea, așa cum s-au înțeles. Probabil, i s-o fi întâmplat ceva tare nasol, se gândi el și-l sună, dar Stiopa nu-i răspunse la telefon.

NOTA AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.