Gheorghii Gheorghievici Tomașevski mânca o farfurie cu borș roșu cu sfeclă, când în cap îi apăru un gând fistichiu că Putin va fi ucis în această noapte. Tocmai mușcase dintr-un ardei iute și gura îi luă foc când în cap îi apăru acest gând, nici el nu știa de unde. Gheorghii Gheorghievici Tomașevski era contabil la sediul FSB-ului din cartierul de sud al orașului Mhackala. Lucra într-o clădire care se înălța pe o stâncă de pe malul Mării Caspice, era singur în cabinet, iar acum se afla într-un restaurant din centrul orașului, plin ochi cu bișnițari, negustori, bandiței, interlopi, jucători de cărți, comercianți de droguri, foști pușcăriași, viitori pușcăriași, amestecați printre fel de fel de militari.

Putin va fi ucis în noaptea asta. Gheorghii Gheorghievici sări în picioare, cu lingura în mână și se uită încruntat în jur. Cine? Cine vrea să-l ucidă? Cine e nemernicul care vrea să-l ucidă pe președintele său iubit?

Nu, ucigașul nu se afla în acel restaurant în care larma se ridica până la cer. Lingura din mâna sa începu să tremure și-și vărsă borșul pe cămașă și pe pantaloni.                                                

Gheorghii Gheorghievici se așeză înapoi pe scaunul său și își băgă lingura înapoi în farfurie. O băgă până la fund și o scoase plină. O duse la gură și o înghiți, dar gândul nu-i dispăru din cap. Lingură după lingură, lingură după lingură, până goli farfuria. Trecu la felul doi. Cașa de ovăz cu pârjoale de curcan parcă nu mai era la fel de gustoasă.

Un chelner fugi prin local spre ieșire. Deschise ușa și înăuntru păși șeful său, colonelul Andrei Andreevici Ostroumnâi. Chelnerul închise ușa și-l conduse în separeu. Li se mai alăturară doi chelneri. Tovarășul Ostroumnâi îi bătu pe toți pe umăr. Li se întâlniră privirile, dar nu se salutară. Asta era regula. Să se salute doar pe coridoarele FSB-ului, dar nu și în oraș. În oraș nu aveau voie.

Acum însă Gheorghii Gheorghievici ar fi vrut s-o încalce, dar nu știa cum s-o facă. Pentru că Andrei Andreevici intrase deja în separeu. Să-l deranjeze acolo?

Gheorghii Gheorghievici se ridică în picioare și se îndreptă spre separeu, pentru a-i mărturisi lui Andrei Andrievici ce gând teribil îi trecu prin minte. O premoniție, ce mai. Premoniția că președintele lor iubit ar putea fi ucis în această noapte.

Dacă-i va spune lui Andrei Andreevici, oare acesta n-o să-l creadă nebun și n-o să-l trimită la ospiciu? Sau, și mai rău, oare nu o să-l întrebe da tu de unde știi că președintele nostru va fi ucis în această noapte? Cine ți-a spus? De unde știi? Și n-o să-l închidă pentru asta?

Gheorghii Gheorghievici se întoarse din drum și se așeză înapoi la masa sa și-și termină felul doi. Dar gândul acesta nu-i dădea pace.

Se întoarse la lucru. Munci chiar și peste program numai ca să scape de acest gând.

Acasă, intră în baie și deschise robinetul.

Apa izbea cu violență blatul chiuvetei.    

El se uită în oglindă și se privi în ochi. În cap îi reapăru gândul care i se ivi pentru prima dată în cap în restaurantul KOBO, din centrul orașului.

Putin va fi ucis în această noapte.

El trăia singur, apa curgea din robinet, dar el nici acum nu îndrăzni să-l pronunțe cu voce tare. Cum putut să-i apară în cap? Se duse în dormitor. Deschise sertarul și își scoase revolverul, îl duse la tâmplă și apăsă pe trăgaci. Numai așa reuși să scape de acest gând.

NOTA AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.