În fiecare an, înainte de Paștile Blajinilor, Chișinăul forfotea de lume îmbrăcată în tricouri, haine ușoare. Toţi îşi făceau ultimele cumpărături, apoi mergeau pe la gări, ca să meargă la rudele de la sate şi să se pregătească pentru vizitele de la cimitir de duminică şi de luni. Mai mult, de obicei după Paştile Blajinilor apăreau nenumărate fotografii cu Miss Cimitir – fete îmbrăcate sumar şi neadecvat pentru pomenirea morţilor.

Ieri m-am întors din România şi le-am fost recunoscător şoferilor care au trecut fără probleme munţii înzăpeziţi şi restul drumului prin ploaie. Spre surpriza mea, Moldova deja era acoperită de zăpadă. A durat ceva până când am reuşit să găsesc un taxi de la Autogara de Sud. Spre casă am văzut copaci doborâţi, dar nici prin cap nu mi-a trecut ce va urma. Un frasin imens, probabil de vreo 20 de ani, de lângă bloc era doborât. O salcie era penită, cu zeci de crengi mari sub ea. Credeam că răul a rămas în urmă, cum credem noi de obicei.

Astăzi m-am trezit mai devreme, pentru că dimineaţa ar fi trebuit să filmăm următorul episod al emisiunii inews Donduras, apoi aş fi mers la Antoneşti. Îmi cer scuze de la spectatorii fideli, emisiunea va apărea mai târziu. Pur şi simplu nu poţi circula prin Chişinău, oraşul e complet paralizat, peste tot sunt cabluri rupte, transportul public nu circulă, doar câte-un şofer căruia îi plac sporturile extreme se aventurează să iasă din casă, dar cred că nu pentru mult timp, căci copacii căzuţi blochează toate străzile din oraş. Acelaşi lucru scria în dimineaţa asta şi Iulian Ciocan – n-a mai ajuns la redacţia în care lucrează ca să-şi facă emisiunea.  De altfel şi primarul Dorin Chirtoacă, dar şi premierul Pavel Filip, până şi Dodon (trezit de Filip) au rugat oamenii să nu iasă din case. Mama mi-a spus că în Antoneşti nu e curent, nici un mijloc de transport nu intră şi nu iese din localitate.

Dar toţi moldovenii au ceva urgent de făcut în prejma Paştilor Blajinilor. Noi de multe ori rezistăm pentru că suntem „cu mortul în spate”, cum scria Nicolae Esinencu într-un poem extraordinar. Anul acesta am rămas singuri, fără morţii care să ne ajute. Că miliardul a fost furat, economia e la pământ, mai lipsea doar ca roadele din acest an să fie distruse – şi au fost distruse acum. Adio, fructe şi legume, adio vin şi ţuică moldoveneşti. Corabia se îneacă, ca în poemul lui Matei Vişniec. Staţi acasă, pentru că nu mai putem fugi, nici la cimitir nu mai putem ajunge.