„Una dintre temele cel mai des abordate în spațiul public este prețul la produsele petroliere. La această temă se fac diverse declarații, dar, intenționat sau nu, se trece cu vederea și a doua fațetă a monedei, care, este nu mai puțin interesantă decât prima. De aceea, am decis să ne referim la informația care nu apare în spațiul public atunci când se abordează problema prețurilor la produsele petroliere”, se arată într-un material de analiză apărut pe Oficial.md.

Potrivit sursei citate, cei care discută despre majorarea prețurilor la carburanți ar trece cu vederea faptul că, de la începutul pandemiei, vânzările stațiilor PECO s-au diminuat cu 18-20%, iar a celor din zona de frontieră – cu peste 50% (din cauza restricțiilor de călătorie). Totodată, cheltuielile agenților economici din domeniu au rămas aceleași, iar deseori, din cauza măsurilor suplimentare impuse de pandemie, chiar au crescut.

„De asemenea, nu se vorbește deloc despre faptul că, în ultimii cinci ani, metodologia de calcul a prețurilor la produsele petroliere s-a modificat de patru ori. Până la data de 1 iunie 2016 a fost în vigoare metodologia în conformitate cu care operatorii puteau stabili prețul luând în calcul o rentabilitate nu mai mare de 10% de la prețul de realizare de facto (se luau în calcul și reducerile acordate). Din 1 iunie 2016 a intrat în vigoare o nouă metodologie, care prevedea că ANRE stabilea prețurile maximale cu amănuntul la fiecare două săptămâni. Din 1 iunie 2016 până în iulie 2018 ANRE a stabilit prețurile de 56 de ori, inclusiv de 33 de ori prețurile au crescut, iar de 23 de ori s-au diminuat. În vara lui 2018 era tendința de creștere a prețurilor şi Guvernul, prin decizii de judecată, de facto a „înghețat” prețurile la nivelul lunii iulie 2018. Astfel prețurile „înghețate” au fost în vigoare până în martie 2019. Această „înghețare” a și constituit a treia perioadă din cele menționate mai sus.

Iar a patra a început în primăvara anului 2019, când a fost adoptată noua metodologie ce permite operatorilor să stabilească prețul cu o rentabilitate de 10% de la prețul afișat pe panou. Dar este o mare diferență între rentabilitatea de 10% de la prețul de vânzare de facto şi rentabilitatea de 10% de la prețul de pe panou. Deoarece operatorii oferă reduceri de la prețul stabilit pe panou, în cel de-al doilea caz rentabilitatea este de două ori mai mică. Cu alte cuvinte, în acești ani operatorii au fost impuşi să activeze în condiţii de instabilitate şi previzibilitate, făcându-se tot posibilul pentru a-i împiedica să stabilească preţul la produsele lor reieşind din regulile economiei de piaţă”, se arată în material.

Un aspect important, care iarăşi, intenţionat sau nu, e trecut cu vederea, ţine dereduceri, menționează sursa citată. „Acestea variază. Astfel pentru agenţii economici ele constituie de la 3% până la 10%. Pentru organizațiile bugetare (inclusiv pentru Parlament şi Guvern), din cauza concurenței acerbe, reducerea este de peste 10%. Mai mult, organizațiilor bugetare şi agenților economici li se oferă un termen de două luni pentru achitarea combustibilului achiziționat. Astfel, de facto, operatorii practic îi creditează, abordări similare neexistând nici în România, nici în Rusia, nici în Ucraina”.

De asemenea, autorul materialului susține că se vorbește mult despre prețul la produsele petroliere, dar nu se spune nimic despre cum se formează acesta.

„În primul rând, trebuie de menționat faptul că Moldova nu are propria industrie de prelucrare a produselor petroliere, 100% din acestea fiind importuri. Aceasta din start face imposibilă orice comparație a prețurilor din R. Moldova cu cele din alte țări. În al doilea rând, fiind vorba de importuri, operatorii depind decisiv de cursul la principalele valute de referință și de cheltuielile legate de convertirea valutei, care iarăşi se regăsesc în prețul final. Apoi, trebuie de luat în calcul că Moldova procură produse petroliere la prețurile PLATTs. Numai în ultimele trei luni prețurile PLATTs au crescut cu 43% în cazul benzinei și cu 31% în cazul motorinei”.

Un alt motiv pentru creșterea prețurilor la produsele petroliere ar majorarea accizelor. „Ponderea lor în prețul cu amănuntul al produselor petroliere este de 14-26%. În ultimii șase ani accizele la benzină au crescut cu 57%, la motorină – cu 59%, iar la gazul lichefiat – cu 46%. Deci, dacă nu-și doresc creșterea prețurilor la benzină, deputații ar trebui minimum să se abțină de la majorarea accizelor”.

„Și apropo, dacă tot unii fac comparații cu situația din țările vecine (deși, după cum menționam mai sus, nu e corect să se meargă pe această cale), ar fi de spus că astăzi în România prețul unui litru de benzină A-95 este cu 4,8 lei moldovenești mai mare decât în Moldova, iar la un litru de motorină – cu 7 lei. În Ucraina un litru de benzină este cu 1,33 lei mai scump decât în Moldova, iar un litru de motorină – cu 3,4 lei. Astfel, ar fi corect dacă cei ce abordează tema prețurilor la produsele petroliere s-ar referi și la momentele menționate în acest material. Dacă nu o fac, putem presupune că fie nu cunosc situația, fie intenționat manipulează opinia publică”, se mai arată în material.

Sursa: Ziarul Național