La finele lunii noiembrie 1998, pe lângă criza economică şi financiară, Republica Moldova s-a confruntat şi cu o criză energetică de proporţii. Asta după ce la mijlocul lunii noiembrie 1998; Centrala Termoelectrică Moldovenească (Centrala de la Cuciurgan), controlată de regimul separatist de la Tiraspol a decis să sisteze complet livrările de curent electric consumatorilor din Republica Moldova, scrie Mold-street.

O criză energetică fără precedent 

Motivul invocat era faptul ca autorităţile de la Chişinău nu doreau să accepte o majorare de aproape două ori a preţului energiei electrice. 
Concomitent şi Ucraina a redus drastic livrările de energie electrică. În consecinţă Republica Moldova s-a pomenit ameninţată de o criză energetică fără precedent, or cele trei CET-uri (CET-I şi CET-2 din Chişinău şi CET-Nord din Bălţi) împreună cu Centrală  Hidroelectrică de la Costeşti şi câteva mici centrale de la fabricile de zahăr erau în stare să asigure doar aproximativ 30% din necesarul de energie electrică.

Sistarea livrărilor a coincis cu o instalarea unei ierni timpurii şi geroase şi a fost urmate de deconectării zilnice pentru perioade de la 6 la 14 ore a consumatorilor de la reţeaua electrică.

România sare în ajutor 

În această situaţie, Executivul de la Chişinău a apelat la Guvernul României ca acesta să asigure furnizarea, în regim de urgenţă a curentului, pentru a acoperi deficitul de pe piaţă ca urmare a sistării lucrurilor de la Centrala de la Cuciurgan. Din punct de vedere tehnic livrările nu putea fi făcute direct, deoarece sistemul energetic al Republicii Moldova era şi este direct cu cel din spaţiul post sovietic. În plus nu existau şi nu există nici acum suficiente reţele electrice de interconectare între sistemele energetice ale Republicii Moldova şi România. 

Erau doar trei linii de 110 kV prin care putea fi livrat maximum 20% din necesarul de curent electric. Aşa că lucrurile se făceau în regim de insulă, adică o parte din consumatorii din Republica Moldova erau izolaţi de sistemul energetic al ţării şi erau asigurate cu energie electrică direct de furnizorii din 
România. 

Furnizările au început imediat şi au continuat până în anul 2001. Contractul a fost semnat în ianuarie 1999 între Moldtranselectro şi societatea Conel (în prezent Termoelectrica) din România. Acordul stipula şi metoda de achitare pentru energie transmiterea pachetului de acţiuni deţinut de stat 
în SA Tirex Petrol; mijloace obţinute de la vinderea reţelelor de distribuţie din Republica Moldova, precum şi cărbune sau alte mărfuri şi servicii ale unor companii moldoveneşti.

În realitate, Chişinăul nu a reuşit să plăteascä nici pentru 10% din curentul livrat de România SA Tirex Petrol a ajuns printr-o schemă dubioasă în anul 2000; în proprietatea unei companii germane cu proprietari din Elveţia, iar cu beneficiari la Moscova şi Chişinău.

Cât despre banii obţinuţi de la vânzarea a trei RED-uri către grupul Gas Natural Fenosa, apoi aceştia s-au dus pentru acoperirea găurilor din buget.