Miercuri, 29 mai, la Muzeul Național de Istorie a Moldovei a fost vernisată expoziția foto-documentară „Rusaliile Negre: Deportarea în Bărăgan” a Centrului Internațional de Studii asupra comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, România. Expoziția va fi deschisă publicului din Chișinău timp de o lună.

Expoziţia este alcătuită din 28 de panouri în care sunt expuse cronologic şi tematic: situaţia internaţională din anii ’50, elaborarea planului de „dislocare”, alcătuirea „listelor negre”, pregătirea şi executarea deportării, viaţa în Bărăgan, clădirea caselor, procurarea apei şi mâncării, şcoala, munca, înmormântările și, în sfârşit, „Domiciliul obligatoriu”. Textele explicative sunt completate de sute de fotografii, hărţi şi obiecte, toate provenind din banca de date a Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului. Mărturiile personale sunt transcrieri ale înregistrărilor făcute de colaboratorii CISAC, a relatat agenția MOLDPRES.

Solicitată de agenție, directorul executiv al Memorialului Sighet, Ioana Boca, unul dintre autorii expoziției, a menționat că aceasta reuneşte imagini fotografice şi documente ce reflectă drama celor peste 12.780 de familii deportate în iunie 1951 în Bărăgan de către regimul comunist din România.

„Deportările din Banat şi Mehedinţi din vara anului 1951 reprezintă unul dintre numeroasele proiecte de epurare socială pe care le-a inventat regimul comunist din perioada Gheorghiu Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan pregătit timp de trei luni, au fost scoşi din casele lor, pe parcursul nopţii de 18/19 iunie, fără nici un anunţ prealabil, peste 44.000 de oameni, începând cu femeile şi bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor, compuse din bătrâni de până la 85 de ani şi din copii de toate vârstele (unul din ei, născut abia cu două zile înainte). După un drum tărăgănat, de două săptămâni, zăvorâţi în vagoane de animale, deportaţii au fost depuşi în câteva gări din Bărăgan, de unde camioanele i-au purtat în 18 puncte diferite ale deşertului de stepă. Lăsaţi sub cerul liber, au trebuit să-şi pregătească pentru început bordeie sub pământ. În anii următori şi-au construit case mai arătoase şi au desţelenit pământurile virgine. Au reuşit astfel să-şi procure hrana pentru ei şi pentru animalele din curte, biruind sărăcia şi izolarea, supravieţuind ca nişte Robinson Crusoe ai secolului XX”, a  precizat Ioana Boca.

Potrivit sursei citate, peste cinci ani, în 1956, deportaţii s-au întors la casele lor, dar mulţi le-au găsit ocupate de profitorii regimului şi pentru a doua oară au fost obligaţi să ia viaţa de la capăt. 1600 dintre ei (dintre care 175 copii) muriseră în detenţie şi curând osemintele lor au fost arate cu tractorul, odată cu satele făcute una cu pământul.

Expoziţia „Rusaliile Negre: deportarea în Bărăgan” a fost realizată în 2011 la împlinirea a 60 de ani de la deportările din iunie 1951 și a fost parte din proiectul „Memoria deportărilor din România”, susţinut de programul „Europa pentru cetăţeni. Memoria activă a Europei” al Comisiei Europene. Aceasta va fi deschisă la Chișinău timp de o lună.