Îmbrăcaţi în cămăşi tradiţionale româneşti, jurnaliştii TVR Moldova și-au dat întâlnire, în mijloc de cireşar, la Teatrul Epic de Etnografie și Folclor „Ion Creangă”, pentru a sărbători cu mic şi mare Ziua Universală a Iei. Fetele şi-au împletit chiar şi cosiţe, iar alături de întreaga echipă a fost interpretul de muzică populară Mihai Ciobanu.

Reprezentanţii TVR MOLDOVA, interpreţi, actori şi copii s-au prins în „HORA IEI ROMÂNEŞTI” - o dovadă a sentimentului de admiraţie şi preţuire pentru cea mai valoroasă piesă vestimentară care ne confirmă identitatea românească. Hora nu este altceva decât viaţă, continuitate şi un simbol al unităţii noastre naţionale, la fel cum este şi cămaşa cu altiţă ce semnifică un întreg univers: cerul - cusut în altiţă, pământul - brodat în încreţ şi apa reprezentată în râuri.

Ia românească poate fi considerată cel mai de seamă veşmânt cusut fir cu fir, fiecare semn simbolizând emoţiile şi trăirile creatorilor. Purtată în zi de sărbătoare sau în zi de lucru, simbolurile cusute ne înnobilează şi ne ocrotesc.

Altădată, fetele îşi coseau singure veşmintele, pe ascuns, ca să nu le fie furate izvoadele. Astăzi, asistăm la un proces de readucere în cotidian a tradiţionalelor şezători, unde iile vechi renasc pe pânze noi. În vremuri de demult, cămașa cusută manual vorbea despre hărnicia și harul femeii care a creat-o, despre poziția socială și starea materială. Astăzi, ia românească are valoare culturală și estetică.

Pentru ca acest meşteşug să nu-şi piardă din traseul firesc, este bine să observăm cum cos bunicile şi nepoatele, mamele şi fiicele. Îndemnul meşteriţelor este ca fiecare să își coase o ie sau cel puţin să îşi cumpere o cămaşă autentică şi să o transmită din generaţie în generaţie. 

În urma elaborării dosarului „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România şi Republica Moldova”, cămaşa cu altiţă ar putea fi înscrisă, la sfârşitul acestui an, în lista Reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.

TVR Moldova vine cu îndemnul de a da valoare cămăşii tradiţionale româneşti prin a o purta nu doar la marile sărbători, dar şi în viaţa de zi cu zi.