Comisia Electorală Centrală a decis organizarea a 44 secții de votare pentru alegătorii din regiunea transnistreană, ceea ce reprezintă cu două unități mai mult decât la alegerile prezidențiale din 2020. Deschide.MD a mers în regiunea transniistreană pentru a afla opinia oamenilor față de alegerile în Parlamentul Republicii Moldova. Majoritatea celor care au participat la vox au spus că nu le pasă de viața politică de la Chișinău, unii au arătat o repulsie față de Uniunea Europeană, iar alții au spus că cel mai important este să nu ajungă să fie conduși de români. Au fost și din cei care vor refacerea Uniunii Sovietice.

Orașul Tighina ne întâmpină curat și verde, dar pustiu: doar câțiva oameni se plimbau pe străzile din periferii, iar automobilele le puteai număra pe degete. Prima impresie este că orașul nu a ieșit din carantină, că funcționează o lege marțiană sau că lumea e închisă în case într-o siestă interminabilă. Un alt peisaj de deschide în centru, în zona pieței centrale și a hipermarketului Sheriff, unde e aglomerație, fiecare grăbindu-se în drumul său.

Primul de care ne apropiem, se prezintă Pavel Dmitrievici, un bărbat de vârsta a treia, purtând un trening dungat, ține în mână o geantă cu cumpărături. Nu știe dacă va participa la alegerile parlamentare anticipate, nu a luat o decizie. „Dar cine e acolo la voi, Dodon? L-am votat, parcă a promis multe, dar nu prea a făcut. Sandu a venit și a spus că în sfârșit moldovenii vor trăi ca oamenii, dar nu văd deocamdată nimic”, spune Pavel Dmitrievici. 

„Eu văd Transnistria și Republica Moldova într-o singură țară, dar, desigur, să nu fie condusă de români”, spune bărbatul. „Dar Uniunea Europeană?”. „Eii uniunea… orice țară poate să adere la orice uniunea vrea, fie Uniunea Europeană, fie Uniunea Sovietică. Important e să trăim bine împreună. Am fost în Rusia, am lucrat acolo o perioadă mai lungă. Nici acolo nu toată lumea trăiește bine”, spune bărbatul.

„Important să nu fim conduși de români” - este fraza pe care o voi auzi de mai multe ori cât mă voi afla în regiunea separatistă. Impresia este că lumea de acolo are un „dușman ales”. Acest „dușman” îi unește pe toți locuitorii regiunii, le conferă un spirit de coeziune, îi uniformizează în fața unui „pericol iminent” - românii. Frica comună a locuitorilor din regiunea transnistreană poate fi rezultatul unei sistematice și perseverente spălări pe creier. Omul înfricat se lasă condus mai ușor, omul înfricat rabdă mai bine lipsurile și sărăcia.

Bărbatul se numără printre acei locuitori ai regiunii transnistrene care primesc „pensia rusească”. El are o pensie de 13.500 de ruble, sau aproximativ 150 de euro, bani fără de care, spune, nu se va descurca nicicum în Transnistria.

Pavel Dmitrievici are cetățenia Rusiei, a Republicii Moldova și pretinsa cetățenie transnistreană. „Numai amăricană nu am, mi-a propus cineva să-mi fac cetățenie română, dar am refuzat. Dar în Transnistria sunt mulți cu cetățenie română. Oamenii se învârt cum pot”, spune Pavel Dmitrievici îndepărtându-se și contopindu-se în mulțimea de oameni.

O tânără familie spune că nu are cetățenia moldovenească, de aceea nu vor participa la alegeri, și de fapt, scopul lor e să emigreze în Rusia. „Acolo sunt mai multe perspective pentru noi, și pentru copil, mai multe opțiuni”.

În apropiere de piața centrală din Tighina se află „piața de purici” o expresie ce vine din limba franceză „Marché aux puces” și devenită sintagmatică în limba rusă, dar absentă în limba română. E straniu, pentru că talciocul cu vechituri așternute pe trotuare este un fenomen des întâlnit în spațiul nostru.

Așa, ne apropiem de doi bărbați și o femeie, vânzători de nimicuri pe trotuar. Un bărbat ne ia în răspăr: „Avem câte trei clase terminate, nu dăm interviuri! Mergeți la Ispolkom, acolo oamenii au carte, de la ei luați interviuri! La revedere”. Suntem de acord că nu avem ce căuta la ei și plecăm, vânzătorul însă își aduce aminte că are și el o opinie și aruncă din urmă: „La noi totul e bine! Noi nu vrem în Europa, pe români nu-i vrem și în NATO tot nu vrem!”.

În apropiere o femeie știrbă și, pesemne, bătută de soartă ne spune iarăși „Nu ne trebuie niciun fel de Europă”. Iar când o întrebăm ce e rău acolo, zice să n-o batem la cap. Răspunsul însă vine de la un bărbat: „Nu-mi place Europa pentru că acolo femeile se culcă cu femeile și bărbații cu bărbații, oamenii își schimbă sexul. Mii de ani am trăit normal, bărbatul cu femeia, iar ce fac ei, nu pot înțelege”. O vânzătoare de alături lămurește: „Dacă Moldova va intra în Europa, se va scumpi totul. Noi ne diferențiem de ei că avem prețurile mai mici. Iată, când au deschis granițele săptămâna trecut au dat buzna moldovenii la noi să cumpere alcool, benzină și pulpe de pui”. Concluzia la care ajunge femeia este că deși în Europa există o civilizație „oarecare” dar prețurile sunt exorbitante.

Ajungem la tema migrației, ambii interlocutori având copii emigrați în Rusia. Explicația migrării este simplă - „Aici nu este viitor”. Acesta este paradoxul: oamenii din Transnistria țin la prețurile mici, dar nu văd un viitor aici, pentru că „nu sunt locuri de muncă, nu sunt locuințe, nu sunt perspective”. „Tinerii nu au ce face aici. Doar pensionarii și copiii de grădiniță trăiesc bine”.

Prețurile la alcool sunt de două ori mai mici decât pe malul drept. Asta vedem în cel mai apropiat magazin Kvint. Unde, o femeie alege niște sticle de divin pentru a le trimite la Moscova, fiului student. „Are sesiune și le va face cadou profesorilor!”.

Părăsim Tighina și ne îndreptăm spre Tiraspol. În parcul central al orașului sunt arborate steagurile republicilor nerecunoscute apărute în fosta Uniune Sovietică cu suportul Rusiei: Abhazia, Osetia de Sud și Arțah. Vântul flutură și steagurile Transnistriei și Rusiei. Parcul este îngrijit și verde, sunt și două havuzuri care lucrează. Peisajul pare desprins de pe o carte poștală din timpurile URSS: iată se vede strada principală, un drum foarte larg, destinat paradelor și mitingurilor de 1 mai, copacii îngrijiți, retezați frumos, gazonul, îngrijit și el. Lipsesc însă oamenii care să privească cu seninătate spre viitor, trecătorii sunt încruntați, mai curând tăcuți, îngrijorați.

Unul dintre cei care au participat la voxul nostru, Valeri Vladimirovici, este un bărbat de vârsta a treia. Acesta glumește, însă pare că gluma lui vine mai curând dintr-un adevăr pe care îl crede. Râdem la glumele lui, dar dacă luăm ceea ce spune pe bune, înțelegem cum funcționează de fapt mașinăria propagandei Kremlinului. El nu este interesat de alegerile din R. Moldova și ne spune că nu există adevăr în lume și nici nu va fi. „Eu aș vrea ca Moldova, și Transnistria, și Ucraina să devină iarăși parte a Uniunii Sovietice, posibil, cu anumite schimbări față de vechea uniune. Vă închipuiți ce posibilități se vor deschide! Cât de siguri vor fi oamenii pe înșiși! Uniunea Europeană să se alăture Uniunii Sovietice și vom trăi foarte bine! Iar America va vedea cât de bine trăim și va zice: și noi vrem cu voi!”, râde Valeri Vladimirovici.

La o stație de autobuze fotografiem o băbuță care numără cu mâinile tremurătoare câteva ruble. De noi se apropie un bărbat și ne întreabă „Kto takie?”. Bărbatul își arată indignarea că am fotografiat-o pe băbuță și că scopul nostru ar fi să arătăm sărăcia din Transnistria. Îi spunem că arătăm realitatea și că la Chișinău la fel sunt oameni sărmani și nimeni nu ascunde acest fapt. Se mai apropie un alt trecător și ne întreabă ce organizație reprezentăm. Zicem că suntem jurnaliști de la Chișinău, apoi plecăm, văzând că primul a apucat să sune undeva.

Mergem la Universitatea „Taras Șevcenco” unde nu găsim niciun student. Intendenta căminului zice că toți au plecat pe acasă, au rămas doar câțiva orfani. O întâlnim totuși pe Dașa, studentă în anul 5 la medicină. Tânăra nu cunoaște realitățile din Republica Moldova, ea nu vorbește româna și spune că după ce va absolvi facultatea va deveni medic cu un salariu de început de 1.500 de ruble, aproximativ 60 de euro. Când situația pandemică a fost mai complicată, a lucrat în centrul de triere pentru bolnavii de Covid-19 din Tiraspol, de fapt a făcut voluntariat, pentru că nu a primit niciun ban pentru că s-a aflat în prima linie în lupta coronavirusul. La Chișinău, studenții de la medicină au primit salarii pentru turele lucrate în spitalele cu bolnavii de Covid-19. Dașa spune că ar fi de acord să lucreze la Chișinău unde salariile sunt mai mari chiar și pentru medicii începători, însă nu o va face pentru că nu vorbește limba română.