Iulian Chifu // Putin - atac hibrid asupra democrației globale. Caz test – România

Creat peste noapte și prezentat ca Mesia, cu tehnici de inginerie socială combinate cu condiționare și operațiune psihologică, promovarea unui necunoscut, menținut sub radar, prin intermediul Tik Tok a făcut ca alegerile din România să trebuiască să fie întrerupte, anulate și reluate. De la aspecte financiare la cele de influență, de la subversiune la despachetarea unor (numeroase) conserve infiltrate în timp în societate, profitarea de regulile democrației și de slăbiciunile și vulnerabilitățile vieții politice românești și a dorinței de protest și revanșă au fost la limită să deturneze drumul european și euroatlantic și să alinieze România la Rusia fără a trage un glonț. Numai reziliența societală și reacția instituțiilor statului român au evitat un episod care combină modelul preluării puterii talibanilor în Afganistan, insurecția(ratată) din 6 ianuarie 2021 din SUA și marșul Wagner către Moscova, în 2023, ca să nu vorbim despre trădarea „Corbilor” din armata română în 1984-1985 și rebeliunea legionară din 1941, ca să avem și referințe locale. Iar modelul amenință să se repete, la scară proporțională, în fiecare stat democratic cu alegeri, scopul fiind distrugerea democrației ca model, care-l amenință pe Putin.(Evaluarea nu neagă cu nimic problemele interne ale democrației și statului român, elemente favorizante ale atacului)

Atac asupra democrației. Distrugerea credibilității globale și impunerea liderilor

Proiectul Rusiei lui Putin vizează problema pe care o resimte din partea democrațiilor. Pentru Putin, democrația în vecinătate – Georgia, Ucraina, în primul rând, dar și cele europene la care mai este expusă populația Rusiei – care eventual are succes și dă o viață mai bună oamenilor, nu e bună din cauza posibilei contaminări sau, cum susține Putin, exportului voit de model al Occidentului și a influenței asupra propriilor cetățeni. După revoluțiile colorate, din 2003-2004, care au reprezentat o traumă directă pentru Putin și regimul său, mai ales că a pierdut războiul privind influența și puterea soft cu UE, SUA, Occidentul, în tot spațiul post-sovietic, a devenit imperios necesar să elimine această amenințare pe care o percepea. E motivul pentru care s-a trecut la redactarea doctrinei Gherasimov, după numele șefului Statului Major al Apărării Federației Ruse.

Doctrina Gherasimov a fost elaborată de serviciile de informații ruse, în primul rând de GRU, pe baza instrumentarului de influență și acțiune hibridă, sub radar, pe care l-a dezvoltat, indiferent care erau sursa și instrumentele violenței și agresiunii și în ce plan se dezvoltau ele. În această afacere au fost implicate toate serviciile de informații – GRU, FSB, SVR, dar și personalități politice care trebuiau să asume roluri și să iasă public cu mesaje la momente oportune, într-un crescendo dozat, pentru a alimenta instrumentarul războiului informațional al lui Putin. Președintele Federației Ruse însuși a fost parte a scenariului și executării planului de subminare și distrugere a democrațiilor prin crearea respingerii de către populațiile occidentale ale modelului democratic.

Două au fost instrumentele utilizate de către Rusia lui Putin. Mai întâi, democrația însăși și înclinația populației statelor occidentale democratice de a apăra principiile și valorile democrației. De aceea, pentru fiecare asemenea principiu, considerat o vulnerabilitate, a fost conceput un mod și un instrument pentru a profita de această vulnerabilitate prin subminarea democrației. În al doilea rând, a fost utilizată social media și algoritmii de construcție și difuzare prin social media a mesajelor, apetitul pentru online și dezvoltarea afacerilor în spațiul virtual, inclusiv marketingul țintit, de tip Cambridge Analytica și identificarea profilurilor și a preferințelor (și vulnerabilităților) individuale ale utilizatorilor.

Iar primele vizate au fost agendele publice, care sunt lesne de alterat prin amplificarea sau, din contra, diminuarea și acoperirea temelor care se multiplică sau nu prin internet/social media. Cum modul de finanțare vizează distribuția mai importantă a mesajelor, preferința pentru mesajele radicale, extreme, șocante, s-a dovedit importantă ca și complicația, dificultatea și respingerea la nivel mare în a citi mesaje mai ample, dubitative, dilematice, care prezintă analiză și nuanțe.

Valorificând aceste elemente, au fost realizate următoarele evoluții în spațiul democratic: elementele marginale au fost aduse în prim planul spațiului public, inclusiv cele excesive, radicale, extreme, prezentate ca fiind preocupări de prim plan. În schimb, temele de primă importanță pentru publicul larg, pentru cetățeni, dar neinteresante ca știri și elemente de lectură facilă și imediată, atractivă prin surpriză, senzațional și șoc, au fost acoperite. Rezultatul a fost că senzația oricui a fost – și s-a cultivat și amplificat de către atacatori - că autoritățile se ocupă în zona democratică cu teme marginale, de can-can, nu de treburile necesare publicului larg, și că democrația înseamnă ideile extreme amplificate, fie ele de extremă stângă sau dreapta, conservatoare sau neo-progresiste, extreme, deopotrivă.

Efectul de antrenare al nemulțumirilor publice. Sistemul Cambridge Analytica plus

Pe un alt nivel de lectură și acțiune, au fost promovați liderii populiști, extremiști, de stânga și de dreapta, cu acțiuni financiare sau de promovare artificială. Asta în primul rând pentru că pozițiile lor atrag multe vizualizări, pentru că rup societățile și creează falii, dihotomii, apoi pentru că sunt cei care contestă capitalismul, economia de piață, integrarea europeană, modul de viață și libertățile democratice propriu-zise. Apoi pentru că permit să se arate, din nou, iată ce înseamnă democrațiile, cele care au adus în prim plan acești lideri și aceste idei. Deci sistemul nu este bun.

Planul este, desigur, mult mai divers și sofisticat, dar marile teme sunt deja prezentate aici, suficiente pentru a fi multiplicate și ca, în timp, să dea rezultatele scontate: subminarea democrației și a lidershipului, înlocuirea decidenților politici cu extremiști radicali, populiști de tot felul, eventual legați de Moscova măcar prin alegerea/selectarea lor dintr-un grup cunoscut, pervertit sau controlat. În unele cazuri încercându-se, iată, chiar impunerea unor asemenea lideri selectați și pregătiți anterior, condiționați și controlați, având din start legături intrinseci cu Moscova dincolo de opțiuni individuale.

Formula de cartografiere a utilizatorilor de social media este una cunoscută de la like-ografie. Astăzi instrumentele sunt mult mai sofisticate, la care mai adaugă pentru eficiența operării cu multe ținte și a.i. – intligența artificială. Și pe o platformă precum Tik Tok, fără un control formal și un acord/o monitorizare comprehensivă la nivel oficial al UE – până la eventuala vânzare/preluare de către proprietari americani, în ianuarie – se recoltează date și se construiesc profiluri individuale, așa cum China și-a dezvoltat sistemul de puncte sau un producător își gestionează baza de date a clienților.

Deci primul punct a fost selectarea țintelor virtuale, pe bază de caracteristici individuale și categorii. Sistemul Cambridge Analytica a permis, ulterior, abordarea individuală cu caracteristici de grup a fiecărui profil/votant virtual interesat și țintirea cu material care să-i atragă atenția pe zona sa de interes și să-l împingă spre ceea ce-și dorea și aștepta în grupuri pe diverse categorii. Plăcerea și dorința este suprapusă cu recunoașterea și cultivarea nevoii de demnitate care se induce parțial prin proiectarea asupra grupurilor a vinovaților care nu sunt decât conducerile politice din statele democratice.

Sunt valorificate, desigur, vulnerablități ale sistemului, probleme și elemente comune, dar acestea sunt suprapuse pe eludarea realizărilor și a elementelor pozitive și distrugerea încrederii față de guvernanți, orice tip de guvernare democratică în funcție. Contestarea și critica inerente și organice sistemului democratic, punerea sub semnul întrebării a veridicității mesajelor și acțiunilor autorității – nu rareori justificate – creează premizele și slăbiciunile care permit insinuarea și cultivarea/accentuarea formulelor de nemulțumire, amplificate în grupuri închise, camere ecou propice radicalizării și închistării în aceleași narațiuni, fără contra-argumente.

Operațiuni psihologice de condiționare și radicalizare. Modelul teroriștilor suicidari.

Urmează elemente ce vizează crearea dependenței de discuțiile în grup - construirea și extinderea ei – în special folosind senzația de înțelegere, achiesarea la pozițiile exprimate și amplificarea traumelor percepute prin asocierea cu alții care au aceeași interese și traume comune. Pașii mai departe sunt succesiv condiționarea, radicalizarea și dirijarea grupurilor cu forță de persuasiune și influențare a celor selectați și agresați de operațiunea psihologică de condiționare până se ajunge la reflexe și generarea de reacții comportamentale și modele de mobilizare pentru trecerea la acțiune, cu participanți activi și angajați în proporții estimate de până la 80% dintre participanți.

Ca și în cazul radicalizării online a teroriștilor suicidari, procesul funcționează foarte țintit până la a nu putea ști dacă modificările sunt reversibile sau nu, dacă țintele - utilizatorii de social media și votanți - pot fi influențate de terțe idei sau extrase de sub influența creată prin eliminarea dependenței și a perioadelor de control a sevrajului sau dacă în proces rămân elemente remanente care vor reacționa întotdeauna ca stimuli de recunoaștere și reangajare și în viitor. Înclin să cred că această variantă este valabilă: dependențele pot fi alterate dar remanența din pachetul psihologic inoculat poate duce la o recădere oricând.

Desigur, grupurile create spre a intra în procedură de dependență, condiționare și radicalizare se referă la traume, frustrări, influențe și efecte de antrenare clar legate de nemuțumiri publice, de nevoie vindicativă, de opțiune de sancțiune de orice fel, de elemente comune de nemulțumiri față de sistemul democratic, un guvern sau altul, percepția inegalității și a aspirațiilor mai mari care sunt datorate de societate față de cele propuse, situate toate în spectrul mai binelui.

Deci nu este vorba, pe fond, despre o lipsă financiară sau materială – acesta e apanajul unei stângi democratice chiar - ci despre apelul la resorturile identității, recunoașterii și aspirațiilor mai mari decât cele oferite de sistem, amplificate prin juxtapunerea și împărtășirea aceluiași tip de nedreptăți percepute care determină protestul comun radical și înclinația extremistă. De aici la contestarea în sine, în tot, spre aneantizare a sistemului democratic (pe seama unor probleme punctuale, individuale) nu este decât un singur pas. Mai ales când este oferit pe aceleași baze psihologice un Mesia, un Salvator, o formulă alternativă care reprezintă incendiul anarhiei finale a lumii existente și, totodată, omul forte care le va rezolva pe toate. Desigur, împreună cu poporul, nu cu instituții, cu structuri și cu partide sau mecanisme democratice și legale.

Dilematica, critica și contestarea oricărui adevăr oficial: „societatea civilă” anarhică

Sebastian Lăzăroiu introdusese odată modelul Albă ca Zăpada. Un referențial moral absolut, necesar societății, care să judece și să așeze lucrurile la locul lor. Dar această referință s-a manifestat la suprapunerea unei realități imperfecte și unor aspirații absolute legitime cu dilematica, critica și contestarea oricărui adevăr oficial, a fiecărei personalități, dubiul și distrugerea prin deconstrucție și demitizare a oricărui reper.

Desiur,  drum lung de la aspirația de acces la meritocrație – departe de mecansimele de repartizare a funcțiilor și resurselor de către partidele democratice actuale, mai preocupate de numărul de voturi adus de o filială care permite accesul la o funcție publică a celui susținut de această filială de partid – o aspirație legitimă și îndreptățită, determinată de absența unei rezerve de cadre profesioniste, ignorarea mecanismelor de deschidere și de atragere a profesioniștilor în structurile de partid de teama de a nu periclita funcțiile politice și ierarhia încetățenită, și modelul moral absolut.

Pentru că această înclinație a criticii și contestării generale a dus la aberații succesive: mai întâi a fost lăsată în urmă o anumită categorie, legată legitim de un regim vechi și anterior, apoi alte și alte categorii respinse pe baze morale prin reacții în diferite momente, până când, în jurul castei profesioniștilor judecători morali publici nu a mai rămas mare lucru. O societate civiă necesară și binvenită la un anumit punct, contributor indiscutabil la procesul construcției democratice românești, ajunge contestatară a autorității și anarhică, creând forțe de eliminare a bazinului de încredere minimal între alegători și aleși.

Și, în final, uitându-se în jur unde e din ce în ce mai gol, protagoniștii societății civile anarhice ajung la concluzia unui popor care nu îi merită pe corifeii moralității, care nu se ridică la înălțimea aspirațiilor acestei foarte fine grupări cu pretenții de elită unică și absolută. Și se întreabă aceștia cine mai face treabă în politică și administrație, cine mai urcă pe scenă să fie ales – contestat, terfelit și distrus ulterior – și mai ales de ce toate aceste categorii contestate și respinse de la recunoaștere și respectarea demnității se reunesc, la un moment dat, frustrate și votează împreună împotriva regulilor acestea de selecție – poate bune, deseori nedrepte și excesive, necesare pentru asanarea publică a societăților dar pernicioase când e vorba despre conturarea unor majorități votante în democrațiile evoluate în timp. Iar mobilizarea acestor categorii pot spulbera aspirații înalte ale unei elite tot mai rarefiate și continuu contestate.

Improvizații și reacții de urgență în criză

Desigur că nu a fost o plăcere anularea alegerilor. A fost un pas care a subliniat vulnerabilitățile și perspectiva ca atacul prin instrumentul electoral să aibă succes fără o asemenea reacție. A fost și act de curaj, și modalitate de salvgardare. S-a dorit un blitz krieg al acestei rebeliuni legionare a corbilor, cum am numit-o, cu efect de antrenare major, care profita de reacția în timp a statului de drept și al inerției instituționale democratice, chiar și în momente de criză.

Mecanismul democratic asigură exact această cumpănire echilibrată și bine judecată a reacțiilor, foarte bune în timp dar greoaie și ineficace în momente de criză. Așa ajungeam, în două-trei săptămâni, cu un candidat insignifiant ajuns peste noapte președintele României și preluarea de către Rusia a celei mai importante poziții în stat. Victoria scontată în primul tur nu a avut loc, dar chiar și o înfrângere în turul doi era o victorie pentru că determina marcarea legitimă dar în mod fals a unei minorități de 37-40% pro-ruse în România. O lovitură care costa mult în perspectiva negocierilor pentru Ucraina și această parte a Europei.

Totuși victimizarea și revolta simțită de oameni decenți și democrați poate crea probleme dacă elementele de pervertire și dirijare a votului nu sunt eliminate, atacul nu este eliminat prin efectele sale în timp iar actorul candidat nu este expus public și demitizat și expus în toată splendoarea sa umană cu nenumărate probleme. Și dacă regulile jocului nu sunt aceleași pentru toți. Mai mult, dacă partidele democratice nu-și învață lecția și nu aduc candidați reprezentativi, profesioniști și departe de mecanismele politicianiste curente. E loc și în cazul formării guvernului de un guvern de profesioniști recunoscuți și nu de politruci cu funcții, și mai ales candidatul prezidențial al fiecăruia trebuie scos din logica și paradigma politicianistă de satisfacere a aparatului de partid.

S-a pus, desigur, problema și a închidrii Tik Tok în România. Există motive, premize și precedente în statele democratice. Totuși închiderea comunicării și influențării are impact major, dar poate crea spațiul unor acțiuni alternative precum crearea de aplicații speciale cum e cazul rețelelor cifrate ale lui Feitullah Gulen în Turcia sau mutarea dialogurilor se poate face în fizic, la slujbele de duminică, de exemplu, ca punct de întâlnire. Aici opțiunea în timp trebuie să fie mult mai creativă și mai rafinată. Totuși suspendarea activității în perioada de până după alegerile repetate nu este lipsită de virtuți și argumente. Eu aș elimina cu totul rețeaua din România cel puțin până la intrarea ei în reguli.

Conservele care au respirat în public. Tipologii de reacții individuale

Experiența atacului hibrid al Rusiei la adresa alegerilor democratice din România a venit și cu elemente pozitive. Mai îmtâi, un număr de conserve ruse din interiorul societății românești s-au devoalat. La fel ca și cele din diferite instituții – cam cum s-a întâmplat cu finanțările oligarhului Shor și cumpărarea de voturi în Republica Moldova, când duzini de angajați ai unor ministere s-au regăsit pe lista celor care și-au vândut votul. Separarea apelor se va face în timp, dar mulți s-au devoalat pe diferitele dimensiuni ale acțiunii.

Apoi au mai fost devoalate tipologii umane mergând de la trădători, lași, cei care joacă în două luntrii, oportuniști la vânătoare de posturi în slujba oricui vine sau, firește, cei care și-au asumat apărarea propriilor valori și afirmarea lor publică, deunțarea atacului și sprijinirea reacției instituționale directe. Societatea civilă rezilientă democratic și-a îndeplinit rolul, mulți reprezentanți și personalități publice au intervenit și au deblocat paralizia instituțională, determinând pașii necesari pentru stoparea atacului, anularea și reprogramarea alegerilor și expunerea protagoniștilor implicați.

Atacul nu este încheiat și epuizat. Perspectivele rămân incerte cât timp mecanismele de mobilizare nu pot fi pe deplin supravegheate și alte acțiuni anticipate. Până la 21 decembrie, depunerea jurământului noului Parlament, la votarea organelor acestuia și izolarea radicalilor și extremei drepte și instalarea guvernului, cât mai curând posibil și cu cât mai puține dispute între partidele democratice, apoi până la programarea alegerilor prezidențiale, evoluțiile pot rămâne fragile. Dar încrederea a revenit că vom putea avea sărbători liniștite, și că instituțiile statului, cu liderii politici pe care-i avem, își pot face datoria iar democrația nu poate fi clintită de mediocrația mesianică și legionaroidă care s-a prezentat în prim planul oportuniștilor pro-ruși și a aparatului care-l dirijează din spate.

‍