17 January, 2017

Alexandru Vakulovski // Moș Gerilă și Boiarâșnikul de la Irkutsk

Alexandru Vakulovski // Moș Gerilă și Boiarâșnikul de la Irkutsk
FOTO: deschide.md
În vara din 2001, chiar la începutul mandatului prezidențial al lui Vladimir Nikolaevici Voronin, am făcut 11 interviuri cu consătenii din Antoneşti, veterani ai războiului din Afganistan. După primul interviu mi-a fost clar: dacă vreau să-şi deschidă sufletul, alcoolul e necesar. Dar se mai întâmpla ca vinul şi samahonul aduse de mine să se termine, iar „afganii” să mai aibă chef de poveşti şi să scoată o sticlă. Atunci am băut pentru prima oară varianta moldovenească a „boiarâşnikului” sau „păducelului”, cum i se spune acum în presă băuturii ucigătoare din Irkutsk.

În fiecare sat erau atunci câteva „kioki” care vindeau un fel de spirt tehnic, pe care îl diluau şi îl vindeau pe post de băutură ieftină şi bună. Cum sărăcia era mare, când se termina vinul de casă, mulţi treceau pe această licoare. „Kiokile” aveau reputaţie după felul cum dizolvau băutura spurcată. Un „afgan” m-a cinstit cu o sticlă de otravă „cu aromă de coniac”. Efectul era bun, dar pentru motoarele de tractor: înainte să te ameţeşti simţeai cum ţi se face rău, nu mai trebuia să aştepţi mahmureala de a doua zi.

Despre „kiokea” de pe strada noastră care vindea spirt tehnic diluat, tata spunea că are cimitirul ei personal. Pentru că din când în când îi mai murea câte-un muşteriu. Totuşi, chiar dacă se mai mimau controale, morţile erau declarate „naturale”, iar clienţii, la vederea poliţistului, nu recunoşteau niciodată de unde au luat sticla, chiar dacă erau opriţi la ieşirea din curţile „kiokilor”.

În acele timpuri, neîndepărtate, încă eram bântuiţi de Moş Gerilă. Cum e un astfel de personaj în Moldova? Păi, clar: ţeapăn. Cu o sticlă de „spirt” în mână, cu o pufoaică de tractorist sau cu o scurtă kaki, militară, îmbibată cu ulei de motor. Ateu, pentru că are treabă doar cu hăiturile, nu şi cu colindele. Te „hăieşte” până moare, la propriu. Pe drum poate să mai ia cu el câteva „snegurociki”.

Am crezut că am scăpat de acel Moş Gerilă, alungat cu agheasma de la Moş Nicolae şi de la Moş Crăciun. Dar anul acesta a avut o intrare spectaculoasă în Irkutsk, unde deja şi-a luat aproape o sută de cadavre. Faţă de acest Moş Gerilă se simte Dodon mai apropiat, nu de Moş Crăciun. Un Moş Gerilă care l-ar speria şi pe Venedikt Erofeev, scriitorul rus care a cam combinat orice licoare cu alcool şi a scos din sevrajul pe care l-a trăit un roman excelent: Moscova – Petuşki. 

Dacă preşedintele Dodon nu dă nici un semn zilele astea, nu vă faceţi griji. Mai e până la Anul Nou pe vechi. E cu Moş Gerilă, cu care împarte nişte „boiarâşnik”.

Ai depistat o eroare în text?  Selecteaz-o  și apasă combinația de taste CTRL + ENTER

Ultimele știri